Cea mai complexa fortificatie din Europa, din Epoca Bronzului, se afla in Banat!

Fortificatia preistorica de la Cornesti – “Iarcuri”, datand din cea de-a doua jumatate a mileniului II  I. H., sta drept marturie a importantei majore pe care a avut-o zona Banatului de-a lungul timpului. Fiind de asemenea cea mai complexa fortificatie din Europa, din Epoca Bronzului, asezarea a fost prima data inregistrata de catre topografii Imperiului Habsburgic, in 1723. Mai tarziu, devenind o prezenta constanta pe hartile militare de la acea vreme, a fost identificata ca reprezentand popoarele migratoare. De aici, s-a nascut ipoteza cum ca ar fi ringuri avare. In 1933, Miloia face primele sondaje arheologice, insa constientizeaza ca nu este pregatit pentru cercetare, el fiind pictor de meserie. Prin urmare, el solicita ajutorul viitorului academician Constantin Daicoviciu, sa trimita de la Cluj un arheolog, pe Marius Moga, care devine ulterior director al Muzeului Banatul. Primele sapaturi incep in 1939, dar sunt intrerupte din cauza izbucnirii celui de-al Doilea Razboi Mondial, Moga fiind concentrat pe front. Dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial,  nimeni nu s-a mai bagat pe fortificatie, avand in vedere volumul enorm de munca si bugetul pe care il solicita aceasta munca. Astfel, cercetarile au fost abandonate pana in anul 2007, cand prof. Alexandru Szentmiklos , impreuna cu un coleg, dr. Bernard Herr, de la Muzeul din Berlin, doi tineri inca visatori, dupa cum se exprima arheologul, s-au apucat sa faca o sectiune de 10/2 m, incercand sa convinga comunitatea stiintifica internationala sa le acorde fonduri, lucru care s-a si intamplat. Pana anul acesta, cand deja au inceput sa obtina fonduri cu specificatie clara, respectiv cercetarea asezarii de la Cornesti - Iarcuri, incinta 1. Aici, cercetatorii se confrunta cu o serie de enigme, cu privire la gradul de inteligenta inginereasca, ce i-ar fi putut permis comunitatii sa se constituie la acea vreme. In acest sens, specialistii spun ca este vorba despre o comunitate care era organizata si care s-a bazat pe niste valori culturale religioase foarte clar definite. Comunitatile cruceni-belegis, purtatorii civilizatiei care a creat cornesti iarcuri, aveau ca obicei de inmormantare incinerarea, se inmormantau in spatii sacre, dupa un anumit tipar bine definit, in afara fortificatiei. In afara de ceramica, actuala zona a Banatului era considerata pe atunci un punct metalurgic important. 

Momentan, sapaturile se deruleaza deja de peste 2 luni, in incinta 1, care se afla in incinta 2- o asezare asemanatoare. Acest fapt sugereaza ca exista o ierarhie, deoarece fara un sef si organizare nu puteau construi cele 4 santuri de aparare si mai apoi sa le intretina. La constructive arheologii estimeaza ca s-a consumat o cantitate enorma  de lemn si a trebuit construit dupa o gandire inginereasca, iar pamantul a trebuit batut pentru constructie. Santurile de aparare trebuiau sapate si intretinute. La fiecare ploaie ele sunt umplute cu namol si chiar lasate 10 ani, ele se colmateaza. Din sapaturi, cercetatorii au putut observa urmele de intruziune, care arata ca s-a intervenit la curatarea santurilor. Anul acesta, pe baza fondurilor alocate de Societatea Germana pentru Cercetare (100.000 euro) s-a inceput un nou capitol in cercetarea Fortificatiei Preistorice-Iarcuri. Deoarece tehnologia e de ultima ora, in paralel cu sapaturile arheologice, se desfasoara si scanari geomagnetice, zboruri de scanare lidar in martie si cercetari de teren. Din toate acestea rezulta concluzii in baza carora se face strategia de cercetare. La sapatura din incinta 1, exista o structura sesizata si in plan geomagnetic, care arata o camera ce initial parea o singura structura. De faptm ea este o structura cu un sant de fundatie, construit undeva la 1400 i.h., insa arheologii nu pot spune cu certitudine, intrucat nu au primit rezultatele de Carbon 14. Pe mijloc, structura are un sant de fundatie care, catre partea din spate, a despartit interiorul in 2 compartimente: camera privata si un posibil spatiu public al locuintei. Totusi, se pare ca, la un moment dat, au trebuit sa faca un nou sant de fundatie in interior, pentru a intari structura cu un nou sir de stalpi, care sa asigure fundatia. Intre cele 2 struct au batut chirpici. In componenta se afla si bucati din ceramic, de pe la 1500 i.h. De asemenea, cel mai timpuriu ciob dateaza din 1200 i.h., cand inca mai functiona constructia. Nu se stie daca a fost distrusa sau incendiata, dar aratura a ras partea superioara si nu a ramas decat fundatia, pe care pot studia cercetatorii. Cercetarile geomagnetice arata ca, undeva, in zona, a existat si o a treia structura, mult mai tarzie, probabil sarmatica, pentru ca s-a gasit ceramica si acolo. Directorul de proiect povesteste ca sarmatii a fost cam peste tot. Din punct de vedere genetic, nu se stie daca sunt sau nu sarmati, insa obiceiurile lor sunt similare comunitatii sarmate. Modul de inmormantare si de viata tine de sarmati.. Restul tin de perioada bronzului. Fortificatia a fost constituita si functional intre 1400-1100 i.h.Cine au fost cei care au locuit aici? – Asa numitii purtatori ai culturii cruceni-belegis, cultura care a controlat in a doua jum a mileniului 2 i.h. principalele cai de acces dinspre Europa Centrala, catre Marea Mediterana si vice-versa . Ei se ocupau cu crescutul animalelor, dar si cu agricultura. Pozitionarea fortificatiei la Cornesti, in zona campiilor inalte ale Vingai, arata factorul geostrategic al acestei asezari. Totusi, in perioada respective, existau mai multe comunitati care au locuit si de jur imprejurul fortificatiei, fara ajutorul carora nu s-ar fi putut construi cetatea. Structurile fortificatiei se intend pe 1780 ha, fiind Cea mai mare cetate preistorica din Epoca Bronzului,  din toata Europa. O asezare ceva mai mare, dar nu la fel de complexa, se afla in Ucraina, avand 3.500 ha, dar cu un singur sant de aparare care cuprinde 3 asezari. Aici avem ceva mai complex: 4 santuri de aparare, cu tehnici diferite de constructive, ale caror evolutie se poate observa in timp, ce constituie subiecte de cercetare pentru foarte multi ani de acum inainte. Cine cdoreste sa cerceteze doar structura defensiva, poate veni la Cornesti, sau cei ce doresc sa cerceteze arheologie de peisaj, cerceteaza asezarea, sau, din punct de vedere antropologic (antropologie culturala), spatiul de  la Cornesti este cel mai potrivit. Din punct de vedere al  nenumaratelor situri care incep din Neolotic si pana tarziu, in sec XVIII, Cornesti-Iarcuri reprezinta una din cele mai favorabile fortificatii pentru cercetare. La Sud de Cornesti exista un alt sit arheologic important Cornesti-Cornet, unde cercetari arheologice au fost facute in anul 1970-1971 si unde se afla o asezare de bronz-mijlociu, care au fost stramosii acestei culturi,  de la Cornesti-Iarcuri, impreuna cu cei de pe malul celalalt. Cultura de la “Iarcuri”  a aparut, prin 1550 i.h.,  ca urmare a unor evenimente care au determinat ample miscari de populatii, determinate probabil de racirea climei, datorate celebrei explozii a Vulcanului de la Santorini, care a provocat pe atunci o scadere a temperaturii in emisfera Nordica. Eruperea a fost inregistrata si in textele egiptene, iar dovada raspandirii cenusei se gaseste si la Marea Neagra si in pesterile din Ungaria. Acesta este considerat ca fiind unul din factorii care au contribuit la revolutia culturala,  materiala, intrucat atunci are loc dezvoltarea metalurgiei bronzului, se creeaza puncte strategice si se stabilesc noi linii de comunicare cu alte zone. Caile de comunicatie erau pe atunci Dunarea, ca si canal principal, apoi Morava pana in Marea Mediterana. Pe atunci, aceasta cultura ontrola Sava, Drava, Dunarea, Tisa, Muresul si faptul ca Cornesti se afla la 30 de Km de Mures si 30 de km de Timis, arata ca fortificatia era zona care putea controla comertul cu Transilvania. Era, deci, o zona de influenta. Cel mai important, spun cercetatorii, este faptul ca, dincolo de materialele geostrategice, aur, cupru, staniu, existau si alte material care nu sunt sesizate atat de repede, precum sarea: care era utilizata si in prezervarea hranei, dar si pentru alimentatia propriu zisa, un om avand nevoie de 8-9 kg sare/an. Cum Panonia nu avea sare, ea trebuia adusa de undeva. Cele doua surse, undeva la jumatate de drum, se afla Transilvania si zona Alpina, zona Harschtadt-ului. Preistoricienii au descoperit ca tehnica de fabricare a calupurilor de sare exista in zona carpatica inca din neoliticul timpuriu. Cu alte cuv, exploatarea sari, e o activitate curenta in bazinul Transivlania, nu degeaba exista si acumularile de bogatii. Arheologii spun ca sumedenia de sit0uri arheologice, mai ales din epoca bronzului, cand se nasc elitele razboiului, cand apar cantecele eroice despre faptele de vitejie.  Arheologii din Polonia au descoperit recent artefacte ale acestei culture si in Sudul-Vestul Poloniei . Se pare ca, undeva prin secolul XII, cand vremea s-a racit din nou, cruceni-belecis se raspandesc si catre vest si ei stau la baza culturii protovilanova si altii catre sud, pe valea Moravei, aproape de Kosovo. In est sunt regasiti pana in Moldova si in vest ajung sa formeze cultura gava. Aceasta asezare, aparata de 4 ziduri, se pare ca, ar fi fost abandonata. Deocamdata, exista doar ipoteze. Nu exista semne ale unui atac, care sa fi distrus fortificatia, insa zidurile sunt distruse prin foc. Existau comunitati, precum helvetii, care isi incendiau asezarile/cetatile, atunci cand le paraseau din cauza foametei, pentru a nu mai avea motivatia de a se intoarce inapoi. Totusi, sapatura trebuie sa fie confirmata prin cercetari minutioase, iar arheologii se feresc sa dea pronosticul imediat, pana nu au toate datele. Cultura a supravietuit de pe la 1550 pana pe la 1000 i.h., iar vecinii important, pe atunci, erau micenii, tirinii si chiar Troia. Din punct de vedere stiintific, cercetarile arheologice de la Cornesti se desfasoara la cel mai inalt nivel, la sapaturi lucrand si arheologi renumiti si palinologi, care au analizat atat valea, cat si alte zone din imprejurimi. Astfel, s-au descoperit eroziuni masive in zona, datorate defrisarilor masive. Acest lucru poate fi legat de constructia celor patru valuri care au necesitat o structura de lemn. Totusi, asezarea a avut nevoie si ea de un consum propriu, de la constructia caselor, pana la consumul din case. Pe de alta parte a existat si o activitate metalurgica ce a necesitat, de asemenea, consumul de lemn care trebuia sa vina si el de undeva. Defrisarile isi gasesc explicatia in acest consum. Arheologul sef a tinut sa precizeze ca fortificatia este una de prestigiu. Totusi, in situl arheologic de la Cornesti-Iarcuri , au trebuit sa investeasca mai degraba specialistii nemti, care isi aduc si studentii sa invete de pe urma fortificatiei. Muzeul din Berlin si Muzeul din Frankfurt si Societatea Germana pentru Cercetari, au fost principalii cotizanti la finantarea sapaturilor. De la Consiliul Judetean Timis, s-au primit peste 50.000 de lei, bani inclusi in bugetul de cercetare, doar pentru doua luni de cercetare – asta e suma care include doar salariile muncitorilor. Pentru cazare cotizeaza Muzeul Banatului. Dupa finalizarea sapaturilor, se acopera din nou cu pamant si se reda in refolosinta pentru agricultura. Arheologii romani au mai aplicat si pentru finantearea altor proiecte cu obiective ft clare. In parallel cu cercetarea actuala, arheologii romani doresc sa cerceteze si zidurile fortificatiei . In martie 2013 echipa de arheologi romani a facut prima scanare prin tehnica lidar, din Bantat, pe baza finantarilor din Germania. Asa au adunat 80 de giga de informative, ceea ce inseamna pentru comunitatea din zona posibilitatea de a vedea pana si cum isi pot face planuri, in caz de inundatii.

Intrucat cetatea are mai multe cai de acces si vai, arheologii mentioneaza ca ea nu este una strict defensiva, fiind greu de aparat, in aceste conditii. Toate vaile marunte au fost candva si surse de apa. Momentan, arheologii sunt cei care izoleaza complexele.

Muzeul din Berlin a donat déjà 9 vitrine care se afla déjà in Romania, la primaria de la Ortisoara, gata de a primi exponate pentru a le transforma intr-un muzeu care sa exemplifice importanta fortificatiei Cornesti-Iarcuri. Daca muzeul este instituit la Cornest, in afara de locuri de munca, el poate reda si timisorenilor posibilitatea de a vizita obiectivul touristic, la doar o plimbare cu bicicleta. In 2007 au inceput proiectul la sfarsitul lui septembrie – inceputul lui noiembrie. In 2008 au inceput cu sponsorizarea de la nemti, care le-a permis continuarea cercetarii, iar cand s-au terminat fondurile arheologul sef le-a spus oamenilor “cine vrea, ramane langa mine!” si au ramas toti studentii pentru a-l ajuta la finalizarea sapaturilor de la acea vreme. Abia mai tarziu a inceput sa cotizeze si Consiliul Judetean Timis.  Valorificata din punct de vedere turistic, fortificatia ar putea deveni punct de importanta majora si la peste 3.000 de ani, pe vremea cand reprezenta  un punct de dezvoltare semnificativ, pentru intreaga Europa.