vesnicul conflict intre generatii

Sunt deja cateva zile de cand am terminat cu sesiunea si cu maririle si in afara de scrierea raportului de practica nu mi-a mai ramas nimic de facut decat sa ma odihnesc, sa ma relaxez, sa scot afara stresul acumulat in timpul sesiunii. Stres datorat nu numai examenelor ci si multitudinii de evenimente (mai putin bune) care au avut loc in ultima perioada si care nu ma implica in mod direct, dar ma framanta pentru ca afecteaza persoane la care tin foarte mult si nu stiu ce si cum sa mai fac sa fie bine.

Ei bine, problemele sunt legate de familia mea si nu ma refer la probleme "normale"(sau ceea ce as fi putut numi normal pana nu demult) de familie, e un lucru pe care chiar nu pot sa-l inteleg... Sunt absolut convinsa ca in orice familie exista probleme care pe fiecare ne afecteaza sau ne directioneaza in viata (constient sau inconstient) sa actionam intr-un anumit fel si cred cu fermitate ca nici un parinte , oricat de mult ar incerca, nu poate fi lipsit de greseli in privinta educatiei copilului sau, dar oricat de mult ne-ar enerva sau supara aceste persoane care ne-au dat viata sunt singurii care ne iubesc indiferent de gradul de inteligenta de care dam dovada, indiferent de cat de urati suntem, de statutul social pe care il dobandim si indiferent de greselile pe care le facem (bineinteles aici se excepta cazurile de parinti cu probleme psihice care isi molesteaza copiii sau ii vand pentru a-si repara casa si asa mai departe - cum am mai vazut prin ziare - un lucru exrem de ingrijorator pentru o societate ce pretinde a fi civilizata) si merita respect macar pentru faptul ca poate au renuntat la o parte din viata lor pentru a face loc unor noi suflete.

La mine in familie, mama a renuntat mult prea devreme la copilarie schimband-o pentru o viata de adult plina de responsabilitati care veneau din necesitatea de a ma creste pe mine (care am aparut prima) :) de a face fata unor socrii oarecum pretentiosi si unui sot destul de dificil pe atunci, crescand practic odata cu mine. Tata, n-a avut o viata mai buna si desi este un om mult mai inteligent decat media cu o vasta cultura generala, la ora actuala este un simplu muncitor indiferent si care indiferent de faptul ca a avut potential intelectual nu a putut sa-si urmeze visul datorita problemelor de familie pe care le avea pe atunci. N-ar trebui sa le gasesc nici o scuza pentru ca daca vrei ceva cu adevarat, treci prin orice si tot iti realizezi visul , sau macar nu te lasi pana nu incerci fara sa gandesti ca e prea tarziu, pentru ca de fapt niciodata nu e, dar crescand sub ochii lor, fara sa-si dea seama am avut timp sa-i analizez incat sa observ ca indiferent de ambitia sau lipsa ambitiei de care au dat dovada in (ne)realizare visurilor lor, mereu au incercat sa ne sustina pe mine si pe sora mea in aproape tot ce am decis sa facem. E adevarat ca n-au fost parintii perfect, poate ca nu au stiut mereu sa ne inteleaga sau sa ne asculte, poate ca nu au utilizat nici cele mai bune metode pentru a ne face sa intelegem anumite lucruri, dar macar au incercat.

Cat despre mentalitate, echitatea in tratamentul educatiei "fraterne" nu pot sa spun ca a existat vreodata, eu fiind sora mai mare asteptarile erau mai ridicate la mine decat la sora mea, la fel ca si responsabilitatile (niciodata n-am putut sa inteleg de ce; presupun ca e o chestie d genu' cum ca eu ar trebui sa dau exemplu sau astfel de pretexte care mie mi se par ilogice, dar in fine). Oricum, eu nu am dreptul sa-i trag la raspundere indiferent de cum s-au comportat cu mine, avand in vedere ca nici eu n-am fost un copil prea pasnic:D. Desi la scoala aveam rezultate mai mult decat bune, in viata de zi cu zi eram tare problematica si acida, aveam numai altercatii in care ma gaseam involuntar doar pentru ca niciodata n-am putut sa accept jigniri si umilinte din partea unor copii "de bani gata" care habar n-au p ce lume traiesc.

Astazi tatal meu se chinuie cu doua servicii si munceste de dimineata pana seara tarziu in fiecare zi la cei 49 de ani ( sa se ia aminte ca celor de varsta noastra le-ar fi greu chiar si acum cand fizicul le permite sa munceasca, sa muncim chiar si cu jumatate de norma) + ca are si probleme destul de serioase de sanatate. Mama, se chinuie si ea cu un servici unde aproape in fiecare zi trebuie sa suporte aerele de superioritate si razletele jigniri fara motiv ale patronilor ( si nu stiu de ce aces lucru este inca privit ca normal la noi in tara... ar trebuie sa se ia atitudine pentru ca exista anumite drepturi ale muncitorului care in "iubita" noastra tara sunt incalcate aproape peste tot zi de zi si ne mai miram de ce nici o treaba nu se face asa cum ar trebui. Cand nu exista motivatie financiara, macar sa existe tratament uman, domne'!!), pentru ca mai apoi sa vina acasa dupa o zi istovitoare de munca si sa trebuiasca sa mai faca si anumite treburi prin casa. Si sunt mai multe probleme pe care le au si nu vreau sa le mentionez acum pentru ca nu as mai termina nici pana maine:)), dar cert este ca toate acestea sunt pentru noi, pentru mine si sora mea. Ei nu au mai facut nimic pentru ei insisi de multa vreme....

In fine...ar mai fi o persoana, care imi doresc sa poata sa constientizeze cat mai curand ca intotdeauna a fost favorizata de toti membrii familiei, care spre deosebire de tratamentul exigent pe care l-am primit eu, a avut parte de mult mai multa libertate de desfasurare si careia mereu i s-au acordat circumstante atenuante si asta pana nu e prea tarziu. Acestei persoane tin neaparat sa-i sugerez sa reflecteze un pic de cate ori au fost trecute cu vedere greselile ei oricat de mici sau mari au fost, oricat de nedrepte au fost actiunile ei si sa-si dea seama ca acesti oameni, chiar daca au gresit in anumite privinte ar trebui sa li se acorde circumstante atenuante tocmai pentru ca datorita lor traieste si are anumite conditii (care e posibil sa nu fie cele mai bune, dar nici cele mai rele). Iar daca parintii (carora le suntem datori macar cu viata) pot sa ne ierte noua iesirile, greselile si sa ne iubeasca oricate necazuri le-am face, cred ca ar fi cazul ca si noi macar sa le trecem cu vederea faptul ca din dorinta de a ne da o anumita educatie apeleaza la metode care poate nu ne plac sau din dorinta de a ne proteja vor macar sa stie ce e cu viata noastra...si asta pentru ca orice ar fi lor le pasa.

Oricui ii este foarte usor sa se victimizeze, sa fuga de responsabilitati, sa nu-si asume faptele invinuind un anturaj prost(poate), dar pana la urma orice decizie sta in capacitatea noastra daca vrem sau nu / daca ni se pare corect sau nu sa o facem la un moment dat si mai ales cand persoanele carora le facem rau sunt nimeni altii decat persoanele care ne-au dat viata.

Eu, personal, chiar daca n-am avut cea mai inocenta copilarie ( cu floricele pe campii si alte tampenii) le multumesc parintilor ca m-au ajutat sa ma maturizez mai repede, sa nu fiu influentabila si ca au incercat totusi sa arate ca le pasa (chiar daca uneori nu prin cele mai bune metode) si ca au facut tot posibilul sa ne fie bine mie si surorii mele chiar cu pretul fericirii/implinirii lor...

Exisa anumite persoane care sper sa constientizeze, ca nici ele nu sunt perfecte si nu au nici un drept sa pretinda de la parinti acest lucru si mai cred ca ar trebui sa mai treaca din cand in cand cu vederea anumite iesiri sau lipsuri de-ale lor, avand in vedere ca si ei le-au iertat si le-au trecut cu vederea atatea fapte de-a lungul vietii .... daca n-au avut mai multe posibilitati ar trebui sa muncesti TU ca sa poti face ceva cu viata ta si sa vezi cat de greu e sa te intretii singur ( mai ales sa mai ai si niste copii) , iar daca alte persoane pe care tu ii consideri prieteni sau apropiati de sufletul tau fac anumite gesturi sau ti-au facut de cateva ori un moft asta nu inseamna ca o fac neconditionat precum parintii tai si sper sa nu-ti dai seama prea tarziu de acest lucru... Poate ca nu conteaza parerea mea si tocmai de aceea iti cer tie sa te gandesti mai bine si sa pui in balanta cat cantareste o viata intreaga de intamplari pentru tine...si cat reprezinta pt tine familia care te-a considerat mereu o prioritate si cat de mult permiti tu denigrarea acestei familii de catre anumite personaje care nu merita nici macar pe sfert respectul parintilor tai si care nu au cuvant, poate, nici macar in fata ta...

In fine, oricine stie ca orice ar face o persoana, parintii sunt meniti de la natura sa il ierte, dar asta daca mai ai cui sa-i ceri iertare....:(... De asta, trebuie sa avem grija cu cine suntem nedrepti si cat ii afecteaza pe cei din jur actiunile noastre, iar daca s-a intamplat sa gresim este de preferat nu numai sa constientizam ci si sa rezolvam lucrurile pana nu e prea tarziu (si aici nu ma refer numai la cei ce ne-au dat viata, ci si la persoanele cu care intram in contact zi de zi), iar in caz contrar sa nu ne miram daca am cules ceea ce am semanat...

Mastile...

Zilnic vad atatia oameni pe strada indreptandu-se grabiti catre o destinatie prestabilita (sau nu) numai de ei stiuta, ca niste pioni ce au prins viata pe o imensa tabla de sah, dar care acum se misca haotic fara nici o regula, se misca agale prin jungla coplesitoare in care si respiratia imi devine tot mai sacadata cu fiecare pas pe care il fac.

M-am saturat de mastile pe care vi le afisati in fiecare zi din disperarea de a fi acceptati chiar si de oameni pe care nu-i agreati , m-am saturat de oameni care ma critica pentru ca am curajul sa spun transant ceea ce altii nu pot, m-am saturat de folosirea termenului ' prieten ' in vocabularul fiecarui(ei) tradator(tradatoare), m-a saturat de favorizarea prostiei in detrimemntul oamenilor care chiar au ceva de spus, de asa-zisul sistem politic si social (nu numai al tarii noastre), de mentalitatea majoritatii care nu poate si nici nu vrea sa vada dincolo de aparente, de oameni fara ambitie, de aerul ipocritilor pe care ii vad zilnic si cu care inevitabil intru in contact pentru a-mi manca din timp cu lucruri complet banale, superficiale si nefolositoare (da, acei oameni care iti turuie o ora de unde si-au luat o bluza, cum arata, cat a costat si alte tampenii, aceia care din lipsa de ocupatie si viata personala se ocupa de analizarea vietilor altora …oameni buni : chiar NU-MI PASA !!! ), m-am saturat de oamenii care nu pot si nici macar nu incearca sa asculte, de faptul ca desi traim intr-o era in care avem toate mijloacele de comunicare la dispozitie NU MAI STIM SA COMUNICAM, cumva ne-am pierdut undeva intre acest schimb rece de informatie bruta, m-am saturat de cearceafurile si perna care imi sunt martorii framantarilor de ore intregi inainte de un somn tulbure…

M-am saturat de voi toti, de superficialitatea voastra, de problemele voastre ' existentiale ', de problemele mele, de familia mea, de neintelegeri, de soarele care imi incalzeste zilnic amagitor exteriorul…

Mi-e dor sa nu stiu pe nimeni si nimic....Mi-e dor de natura in esenta ei cea mai pura, mi-e dor sa fiu un om linistit.


Pana la urma, desi suntem o individualitate si trebuie sa ne comportam ca atare, totul se rezuma la cat de mult si cu cine isi permite fiecare sa arunce mastile la gunoi, cat si pe cine suntem dispusi sa ascultam, cum si de la cine sa invatam un lucru, fie el cat de mic. Eu personal, nu cred in unicitate autentica, desi intotdeauna m-a dezgustat orice forma de imitare si n-am imitat niciodata pe nimeni (decat involuntar, poate), insa sunt sigura ca poti gasi cate putin din tine in fiecare dintre acesti oameni cu care intri in contact, pe care ii studiezi, apreciezi, iubesti, urasti sau judeci, astfel invatand mai multe despre propria persoana.

Si revenind la inceputul acestei postari, doar pentru ca stiu ca exista atatia ‘out there’ care simt la fel si care s-au saturat de acest val de ignoranti care ne ia cu asalt, in naivitatea mea, sper ca macar sa se mai echilibreze balanta si sa deschida mai multi oameni ochii nu numai cu privire la efectul negativ/pozitiv pe care il au asupra celor din jur, ci si cu privire la propria persoana, pentru ca pana la urma suntem stapani partiali pe propriul destin si nu totul se rezuma la ‘voia sortii’, ci de la un moment dat mai suntem si vinovati de unele lucruri care ni se intampla sau de reactii pe care le declansam asupra celorlalti ...

Hai sa mai aruncam din masti, hai sa invatam sa ascultam, hai sa comunicam cu adevarat, hai sa visam la o lume si la o viata mai buna si sa facem ceva in privinta asta, hai sa imbratisam si cealalta latura a naturii umane (capacitatea de a emite judecati de valoare si de a constientiza anumite lucruri, nu numai latura conflictuala, datorata superficialitatii si iluziei de superioritate a fiecaruia dintre voi/noi), hai sa fim OAMENI!