Cateodata
imi doresc sa nu imi mai promiti nimic, sa nu-mi mai povestesti
despre scenariile in care suntem impreuna, fara nici un impediment.
Cateodata imi doresc sa nu-mi povesteti nimic despre ceea ce ar fi
frumos sa se intample atunci cand ne vom reintalni, altfel decat
metafizic. Cateodata imi doresc sa nu-ti faci nici un plan de viitor
cu mine, fie el cat de mic. Cateodata imi doresc sa nu-mi spui ca
ti-ai dori sa fiu langa tine. Cateodata imi doresc sa nu stiu ca ma
vrei langa tine, pentru ca imi aminteste de cat de mult imi doresc eu
sa te am langa mine si asta ma intristeaza pentru ca uit sa ma bucur
de ceea ce oricum avem déjà ACUM. Nici unul din noi nu stie exact
ce suntem, incotro ne indreptam sau de ce ne pliem atat de frumos
unul pe celalalt. Cui ii pasa?! E bine! “Azi” vreau sa uitam de
“maine”. Vreau sa ma bucur de tine, de mine, de noi asa cum
suntem acum. Nici cand vorbim despre lucruri serioase nu reusim sa ne
stergem zambetele de pe fata. Am observat ca si tu patesti la fel.
Daca ai fi langa mine, ai simti cat de tare imi arde fata numai cand
vad cat de frumos ma privesti, chiar si printr-un dispozitiv rece. Te
simt de la mii de kilometri departare, de parca ai fi aievea. Asa ca,
oricat de tare mi-as dori sa verbalizezi din cand in cand tot ce
inseamna “noi” pentru tine, pe atat de mult imi doresc sa nu imi
spui ce ne asteapta, pentru ca nu vreau sa uit cat de norocosi suntem
déjà, doar pentru ca ne-am gasit.
