vineri, 28 decembrie 2012

Mic "preview" scos din context


Ne educam si ne reeducam pana la sfarsitul vietii. Ne gandim si ne razgandim chiar si cu privire la ceea ce ne face fericiti... Tragediile ne devin comedii in timp. Iubirea - un dor de ceva aromat sufleteste, suferintele ei se transforma intr-o lacrima si-apoi un zambet cu iz nostalgic datorat, in mare parte, ideii de “Ce copii eram!/ Dar ce prostuti am fost atunci cand…”. Nimic nu mai pare negru si alb, cu timpul. Exista doar diferite nuante de gri si din cand in cand, cand mai prinzi pe cine sa iubesti, mai apar culori diverse, un curcubeu mai mult sau mai putin durabil. Ne mai suspendam in afara noastra si ne urmarim miscarile in interactiunile cu ceilalti. Ne setam in planul propriului observator, in incercarea obiectivitatii. Ne punem in pielea altora. Le simtim suferintele, pentru a-I putea ajuta. Alteori, observam ce le face sufletul sa vibreze pentru a le aduce un zambet autentic, un moment, o experienta fericita. Observatorul impartial ne face sa mai lasam ego-ul in pace. El ne permite sa dam curs umanitatii din noi. Iar, din cand in cand, mai intalnim cate o “oglinda” umblatoare. Ce-I drept, unele sunt mai crapate. In altele ne vedem doar partial: uneori  vedem doar trasaturile frumoase, alteori par monstruoase. Dar totusi, cateodata, apare oglinda in care ne reflectam perfect. Si cand apare, daca nu ne place de noi, nu o sa o luam in seama. O sa o evitam. Cine s-ar uita vreodata la ceva ce nu ii face placere? Cine si-a vazut partile negative in cineva, fara sa realizeze,  poate, a fugit in directia opusa. Cu totii ajungem, la un moment dat, sa...

TO BE CONTINUED...

sâmbătă, 22 decembrie 2012

Lasa-i sa vina!


E o lume in care rautatea e imbracata in soapte duiase si promisiuni nefaste,
Unde adevarul, iubirea si dreptatea par doar niste concepte de basme.
Iti spun doar un lucru, pe care sper sa-l tii minte:
Cel ce-ti ranjeste, te poate, oricand, vinde!

Iubeste-l, copile, pe cel ce nu minte
Si nu innabusi raul in tine!
Transforma-l in bine
Si da-l mai departe in lume!
Ajuta-l pe orb lumina s-adune!
Nu te limita doar la a spune,
Cand, cu fapta, poti aduce o minune,
In viata care-atarna de un fir de ata,
Gata sa se rupa, de nu se agata.
Arunca TU sfoara ce poate s-alunge
Un intuneric lasat de ganduri obscure!
Ajuta-ti aproapele! Doar tu esti in toti!
Nu ii lasa sa se transforme in roboti!

Fa-ti o armata din spirite tari,
Un lacas de iubire in suflet si cauta sa ai cui s-o dai!

Cu pasiune cred ca prin bine putem face o diferenta
Si ca impreuna putem duce o lupta fara violenta.
Ne vor auzi cand vom rasuna de iubire.
Ne vor vedea cand ii vom Acosta cu lumina.
Ne vor simti cand vom tine strans cu dintii de BINE.

Simfonia noastra nu e facuta pentru surdina…
Asa ca lasa-i….dar lasa-i sa vina!!!


EXISTI! Who cares about the rest?! :)


In nori ma pierd cu gandul,
In crengi parasite de frunze…
Simt ca-mi va veni si mie randul
Dupa noaptea ce posibilitati ascunde.

Au fost insomnii pervertite de iluzie,
In care visam ca ma voi transforma in fluture
Si ca pe aripi colorate o sa-mi pot lua zborul,
Daca imi spui ca-mi duci, macar putin, dorul.

Si simt in sinapse cum totul prinde contur,
Cum traim in legatura fara de cusur.
Separat si totusi impreuna mereu.
Doar pentru ca imi amintesti de sufletul meu.

Te simt cand ma trezesc.
Te simt cand incerc sa adorm pana cand obosesc.
Esti present in orice actiune si intamplare de peste zi,
Aproape la fel de real ca atunci cand visez ca o sa vii.

Te simt cate un pic in fiecare om pe care il intalnesc
La fel cum te simt chiar si atunci cand vorbesc.
“Ei” se intreaba cum de nu doare.
Ca poate e doar o intamplare
Ca pana la urma orice moare.
Imi spun s-o las balta, sa abandonez
“Ce stiu ei?!” (– in minte rulez).

Tocmai pentru ca totul se sfarseste,
Aleg sa traiesc in poveste

E povestea mea...
A mea si a ta! E a noastra!
Nimeni nu stie cat va dura.
Eu aleg doar sa ma bucur de ea.
Si imi este intr-atat de draga,
Ca o adiere calda intr-o seara de vara.
Esti “binele” pe care nici macar nu l-am asteptat vreodata.
Cum sa-ti intorc spatele, daca imi faci viata mai frumoasa?!?
Ma determini sa vreau sa te fac mereu fericit,
Din momentul in care spre mine tu ai pasit.

marți, 18 decembrie 2012

gand fugitiv

They say that falling in love is easy and keeping it alive would be the more difficult part... Bullshit! In fact, with each day I love even more. The falling in love part, in the first place, has been the hardest. But now I can not think of a single bad feeling or a word to attribute to where I'm at and there's nothing one could ever do to shatter my love for long, because he gave "ME" to "MYSELF" And that was all I ever trully needed + his delightfull existance...:)

Pentru cine si de ce ?!?! :))


Toata viata m-am intrebat de ce sunt oamenii asa cum sunt. De ce fac unii atat de mult rau. De ce de ce de ce?! Toata viata am incercat sa-l inteleg si pe cel care-mi greseste…sa gasesc scuze tuturor pentru comportamente execrabile repetate. Tot am cautat circumstante atenuante pentru toata lumea, cand de fapt in unii nici nu stiu daca exista macar o urma de bine, sau daca exista, sigur e suprimata in cel mai eficient mod. De cand ma stiu m-am consumat nu doar pentru nedreptatile mele, ci si pentru cele ale carora eram constienta ca-mi fac rau. Mereu m-am deghizat in avocatul poporului chiar si pentru cei care probabil n-ar fi meritat-o. Timp de 24 de ani, m-am tot intristat, consumat, enervat, scarbit de comportamentul altora fata de mine. OameniI pe care i-am ajutat de fiecare data cand au avut nevoie, mi-au infipt cutite in spate. Ok, sa nu dramatizez…Acum nici macar nu se mai simte asa. Niciodata nu am avut pretentia daca fac un favor cuiva sa mi se intoarca. Singura asteptare naiva a fost cea de a ma lasa in pace, cand vine vorba de facut rau mai mult sau mai putin intentionat. Eh! Logic ca nici asta nu se intampla. Oamenii sunt asa cum sunt. Iti vor intoarce spatele (asta e versiunea “mild”), te vor injunghia, iti vor da suturi cand esti la pamant si, de ce nu, iti vor dori si ultima suflare…Cum sa te mai intrebi de ce?!? Mai conteaza?! Unii din amuzament, altii din plictiseala…unii constient, ca sa-si apere pielea. Altii pentru ca oricum habar nu au care e diferenta dintre bine si rau… Ma rog! Ideea e: MAI CONTEAZA?! Cat de afectata sa ma mai simt pentru orice nesimtire, nemernicie, nedreptate? Da! Toti spunem ca nu are rost! Dar, de fapt, in sinea noastra ne macinam ultimul dram de energie ramasa pentru nesimtirea altora. Demult mai “coceam” cate o razbunare tacita…mai asteptam momentul prielnic (chiar si ani de zile) pentru a “echilibra balanta” si a regla conturile. Pentru cine?! Nu e aici vorba ca le suntem superiori sau inferiori altora. E vorba doar de energia si viata mea, pe care n-o voi mai lasa sa-mi scape printre degete, doar pentru ca altii stau minute in sir sa se gandeasca doar la cum sa ma faca sa pic prost, ca sa se scoata ei din rahatul propriu, sau doar pentru ca vreun “geniu” nu stie care e diferenta dintre bine  si rau, dintre corectitudine sau nedreptate. Ei bine, de azi am decis sa nu-mi mai pese si ghici ce?! Nu-mi mai pasa! Asa ca, dragii mei/dragele mele, bring your best shot, because I just don’t give a fuck! Scopul meu e sa imi fac treaba, fara a calca pe sufletele sau interesele altora si sa-mi vad de viata. Daca voi putea ajuta, voi ajuta pe cine merita. Am depasit faza in care ma mint singura ca “o sa fiu o nemernica de aici inainte”. Nu! Esti OM, stam de vorba! Esti canalie, nu existi, oricat rau ai incerca sa-mi faci si oricat ai crede ca “iti iese”. Slava domnului, prieteni am! Deci prieteni noi eu nu caut. Stim cu totiI ca prieteni nu sunt aceia care sunt zilnic in fundul meu si au impresia ca ma pot manipula cu penibilele linguseli. Sunt aceia care au aparut cand m-am asteptat mai putin cu un telefon, un mesaj, sau in fata usii, cand lucrurile nu pareau prea bune. Daca pana acum nu am zis nimic, a fost pentru ca de multe ori imi e mie rusine de penibilul in care picati de fiecare data cand, unii dintre voi, aveti impresia ca nu-mi dau seama CE vreti de la mine si DE CE. Politicos am vazut ca nu poti purta o discutie cu oamenii care te mint in fata:)). Dar nici extrema in care incepeam sa o dau, enervandu-ma si framantandu-ma, nu prea mai iese la iveala. In ultima vreme imi era doar greata....o asemenea greata incat la propriu imi venea sa vomit. O greata similara cu momentul in care un fost prieten a vrut sa ne impacam dupa ce m-a inselat iar eu am vomitat (la propriu) pe el. Anyway, mancarea e scumpa si am realizat ca n-as vrea sa vomit prajiturelele pe care le-am mancat cu atata pofta acum cateva ore. :))THE END! (De fapt, let the fun begin! :)) )

O seara frumoasa sa avem toti! Chiar si voi, prostutii ipocriti, pentru ca lumea nu ar fi la fel, daca nu am avea de la cine sa invatam cat de gretos e sa fii meschin in cel mai penibil mod cu putinta! PEACE OUT! :)

sâmbătă, 8 decembrie 2012

Yes, I am!



Am I that far off inside my head? 
Am I falling too deep into the rabbit hole? 
Am I too detached or am I too attached? 
Am I really here? 
Are you really there?  Because, honestly, you seem to be here all the time lately. 
You are here that much, that it actually hurts to see that in fact you’re NOT really HERE… at all. 
As about me...It's a good thing that, at leat, I know where I am...I'm exploring the possibilities inside my head... 
I'm everywhere and nowhere altogether. Most of the times, you are there too...

Vreti si voi...DAR CE TOT VRETI, MAI ?


Vrem sa avem totul. Nu ne mai multumeste nimic. Obtinem cate ceva, numai ca sa ne mai setam inca o destinatie la care ne grabim iarasi sa ajungem. Pe de alta parte, cand nu obtinem mai nimic ai zice ca ne multumim cu putin. Dar asta nu se aplica tuturor... Unii dintre noi, incearca sa lupte cu sistemul pana la ultima suflare. Ideea initiala e infiltrarea si lupta cu maladia societatii din interior. Credem ca putem lupta cu sistemul, fara a ne pierde in labirint. Ne asteptam ca, dupa ce intram in haoticul joc fara reguli fixe, sa iesim biruitori, intelepti, dar si intacti. Practic aspiram la a lupta cu morile de vant, fara a simti macar o adiere. Dorim sa iesim sub soare, gandindu-ne doar la confortul caldurii, fara a realiza ca in puterea luminii sta pitita, dupa limite destul de fine, puterea arzatoarei distrugerii. Alergam dupa fantasme, create de minunatul nostru creieras, maestrul suprem al iluziilor cu care ne imbatam, mai nou, noaptea, printre vise si al cosmarurilor, care s-au transpus in realitate … Vrem vrem vrem ...si vrem...dracu mai stie ce tot vrem.... Sunt atat de obosita de la "vreau vreau vreau" si tot nu ma pot opri din a gandi : "Vreau sa ma odihnesc. Vin zile grele..." - BULLSHIT! ...Imi tot zic asta de prea multa vreme. Toti fug de "zile grele" si-mi paseaza treburi care nu ar trebui sa ma priveasca... pentru ca si ei vor cate ceva...da! VOR SI EI SA LENEVEASCA! Vor sa arate cat de tare NU le pasa...

P.S.Maine sunt alegerile….lucrez al treilea weekend la rand…IMI E GREATA (de toata situatia…nu doar de alegeri). Macar voi “lupta” cot la cot cu unul din putinii calatori sinceri si calzi pe care ii intalnim tot mai rar pe zi ce trece.