Abandon.

Vreau sa fug de tine, de mine de voi... dar cel mai mult, de voi, pentru ca in voi vad doar raul ce sta sa izbucneasca in orice clipa din mine. Traind printre voi e similar cu a pasi pe teren minat... Ceva imi strange inima cu un cleste zimtat parca. Respir dureros de greu si cu fiecare incercare inspirativa sper sa urmeze ultima expiratie eliberativa care sa-mi ia cu ea sufletul patat si obosit in cel mai frumos necunoscut si sa pot spune : ADIO amintiri, adio EU (cu bune si cu rele), adio CALATORI GRABITI, adio TU!!!... Doresc sa renasc la nesfarsit, eu, cea de dinainte de a exista macar....sa daram uratul castel de nisip si sa construiesc impreuna cu tine cea mai rezistenta fortareata in interiorul careia sa ne cladim propriul univers curat, ingenuu, fericit, optimist, plin de zambetele noastre si de privirea ta luminoasa si scapata de povara trecutului vitreg!!!

undeva, candva, cumva....a fost... o EA

A fost odata ca niciodata o fetita….fetita visa… asa cum visam toti candva… In vremuri in care totul parea posibil…o vreme in care putea spera linistita ca undeva, cumva, mai pot exista oameni exact ca si ea… Voia prea mult sa creada ca are un rost mai important decat ceea ce impune si intineaza jungla sociala de ceva vreme déjà…Credea ca furtunile au zgariat doar exteriorul …spera ca interiorul a ramas intact…crezurile erau aceleasi…insa ceva s-a rupt si nimeni nu a mai vazut nimic, nu a mai auzit nimic, nu si-a mai amintit nimic…in linistea-i se va intoarce la fel cum a venit…ca si cum ar fi existat undeva, candva, cumva, o EA….ca oricare alta…si nimeni si nimic nu va mai putea schimba ceva… ca o vaga amintire prafuita de timp, imaginea ei va aparea in mintea cuiva, undeva, candva, cumva, insa nimeni nu va mai stii de unde sa o ia…pentru ei era doar…o alta EA…