"Binele" tau e compromis, prietene!

“Da-mi ce-ai mai bun in tine si pleaca, te rog! Da, am de umplut un gol. Promit sa nu te distrug...Iti vreau doar ….pana si ultima suflare. Hai, nu te impacienta! Doar iti dau sansa s-o iei de la capat. Sa nu aud regrete! Multumeste-mi ca-ti dau ocazia sa pui ce vrei in golul ramas. Vrei sa fii rece, fii rece! Vrei sa fii aventuroasa, cauta aventura unde vrei in lume! Vrei sa simti ca traiesti din nou, aduna si tu ce poti din oameni! Nu ma osandi doar pentru ca ti-am facut loc in suflet pentru tine, sa pui ce vrei acolo! JUDECA-MA! NU-MI PASA! TOTI O FACEM! Altcineva, inaintea ta a facut acelasi lucru cu mine, Nu e rea intentie…Eu aveam nevoie doar sa simt…ceva…” – Asa s-a “simtit”, dupa ce ai plecat! Asa ca m-am reeducat si eu. Mi-am spus: “Simte ce vrei, ia-ti ce vrei, fii cum vrei, du-te unde vrei, cu cine vrei! Numai sa fii TU, exact asa cum vrei sa fii…cum ai NEVOIE, sa fii!!!!” Si, ghici ce!?! - Functioneaza! Nevoia de a simti e cea mai mare dintre toate, pana la urma…Dar sa nu te bucuri daca nu te-am uitat. Binele tau a fost Raul meu. Nu stiu altii cum sunt,  dar pe mine, gandul ca as putea fi raul cuiva ma determina, mai degraba, sa ma evapor din peisaj…sau, cel putin, asta am vrut sa cred…Binele tau e compromis, prietene! E ca o gaura neagra, gata sa inghita ce-i mai bun in oameni!