marți, 13 martie 2012

renastem si noi ?

Cainii latra urat afara....Parca miroase a primavara. Parca stelele stralucesc mai tare. Parca adierea e mai calduta. Parca simt ca in casa nu mai e "trai". Abia astept sa renasc si primavara asta. Trebuie sa sparg coconul format pe timpul iernii. Trebuie sa ma imbat putin cu iluzia libertatii pe care o am cand inspir puternic aerul din serile de primavara. Cred ca de fapt trecerea in noul an o facem abia in primavara. De fapt ma trezesc din amorteala abia primavara. Oare suntem chiar atat de dependenti de mediu. Bineinteles! Fara el suntem doar umbre fara contur chiar. Fie ca ne place, fie ca nu ne place, mediul ne contureaza. Umbra noastra prinde contur si nuanta pe parcurs, in functie de circumstante. Vremea ne influenteaza, oamenii ne transforma... Suntem, fiecare, pentru celalalt, fie tinte sigure, fie atacanti, fie traumatici, fie vindecatori. Vindecatorii sunt cei mai rari. Insa destul de tarziu realizez ca vindecatorii nu sunt facuti sa ramana in viata noastra, din pacate. Ei sunt exact ca o medicatie ingurgitata rapid, care dupa destul de putina vreme isi si face efectul...dar medicatia e recomandata cand avem probleme de sanatate...consumata tot timpul, medicatia iti face rau. Cred ca aceeasi teorie se aplica si la vindecatorii nostri. E pentru prima oara cand nu ma mai agat de vindecatori. E bine... Toti intram si plecam din viata celorlalti. Sa fie oare, in tot haosul, vreo regula a Universului? Sa fie vreun motiv pentru care vindecatorii vin si pleaca? Si atunci cu ce mai ramanem?!...Cu noi insine... iar si iar. Draga, Dani, dedubleaza-te si bate-te pe umar, intrebandu-te in gand : "iarasi eu? ...iarasi trebuie sa renasc? iarasi trebuie sa bat alte carari incerte?" ...ei bine, da! iarasi! Aici este si farmecul. Nu suntem noi cei ce ne dorim de cele mai multe ori sa renastem ??? Ce mai asteptam oare ?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu