what makes you smile? :)

Se spune ca "life breaks us, to make us stronger." Hmmm...din cate spune orice logica elementara, fisurile repetate nu duc decat la praf si pulbere...oh...wait! - chiar acolo ajungem toti, pana la urma.. "crapa-te", zbate-te ca pestele pe uscat, pedaleaza fara lant, prapadeste-te-n neant si, printre picatele, printre luptele astea, cica ar trebui sa ne mai si bucuram. Pai la cat de rare sunt momentele de reusita, in comparatie cu cele de esec, sa fii sigur ca ma agat de orice pretext, cat de mic, pt orice bucurie (aparent micuta). Prelungesc si momentul, daca trebuie! :)) Asta e. Daca la tine ploua si te plangi ca stai in casa si eu trebuie sa merg prin tunete si fulgere, sa fii sigur ca, in tot haosul, ma bucur macar de spectacolul de lumini! Macar asa, ca sa nu ne concentram pe rahat, oricat ar fi el de mare! :))) Seara fainuta! Va provoc sa va ganditi la un gest, oricat de mic, care v-a facut sa zambiti azi! smile emoticon

silly things...

Because, no matter how much we're caught up into the race of life of fighting for our survival, for our improvement, at the end of the day, we still have those high (mostly unrealistic) hopes, that everything is worth it. Sometimes, we also believe and wish for silly things, such as a similar soul, a lone wolf that gets it, a kind heart to ease the hardships, a strong mind that fights the same way, a kindred spirit, that could wash away the seriousness of life, with some kid playing or silly jokes.

Who are you?

I am YOU. I am Everything and Nothing alltogether. I'm the whole Universe trapped into a prison of atoms... I am myself, always searching for the truth, trying to hold on to the light, struggling to keep the "intruders" out, on my way to sabali sabali sabali that will forever give myself to me, and never lost again shall I be!

4-5 August 2015. Cam pe aici eram si in 2014

As the years go by, I'm left with the same old and unanswered questions about human beings...Moreover, instead of turning into a heartless bastard, life makes me more and more sensitive about everything around me...most of the times it hurts to see injustice, malition and greed, but all that pales in front of the hug of a great friend, the laugh of a child, the smile of a lover, the starry summer sky, the morning sun and many many many other great things life has to offer and that has nothing to do with others. Oricat v-as iubi, oameni buni si oricat de mamica a ranitilor as fi, uneori pur si simplu imi doresc o planeta nelocuita...

Nu intreba nimic!

Nu ma intreba nimic! Nu ma intreba despre mine, despre altii! Nu ma intreba de servici, de mancarea de la pranz, de vise innabusite, de intamplarile de ieri sau azi! Azi imbratiseaza-ma strans si lasa-ma sa-ti plang pe umar un minut sau doua si prefa-te ca nu s-a intamplat nimic. Nimic din ce as putea povesti sau ai putea spune nu mi-ar aduce alinare. Asa ca, lasa-ma asa! Ofera-mi o imbratisare calda, fara  sa scoti o vorba si lasa-ma si pe mine sa tac! Stai o clipa cu mine si acopera-mi sufletul insingurat!

Ce faci? Dormi?

- Daca trebuie sa lupti pentru o viata, doar ca s-o pastrezi, in nesansa ei, cand mai apuci s-o traiesti, sa te bucuri de ea?! Si daca se rup si slabele iluzii de care te agati, doar ca sa-ti faci curaj sa continui, de ce o mai faci? Pentru cine lupti, suflet? La ce mai speri, inca? Cum si de ce o mai faci?
- Pentru nimic, ca de fiecare data!
- Si atunci, unde mai mergi de aici? Nu vezi ca oriunde te duci sunt drumuri presarate cu strigate mute de durere? Nu vezi ca e plin de suflete impietrite si minti umbrite?
- Pentru ca, din cand in cand, dau peste calatori care par a striga mut aceleasi suferinte si-mi spun sa mai stau. Sa le dau tot ce-a avut sufletul meu nevoie si nu a avut, de parca astfel l-as vindeca pe-al meu. Simt ca poate nimeni nu ar mai face asta.
- Si ce s-a ales de calatori?
- Nu mai sunt...
- De ce?
- Eeeei, ma intreb acelasi lucru, uneori...
- Sa nu-mi spui ca pentru ei mai lupti cu morile de vant? Pentru cine mergi impotriva naturii?
- Pai si daca nu mai lupt pentru nimeni, atunci pentru ce mai sunt aici?
- Exact! Cum ramane cu tine? Pentru ce esti tu aici, daca spui ca n-are rosti sa mai lupti nici pentru tine?
- Nu mai sunt de folos nimanui. Nu-mi gasesc locul niciunde...Nimic din ce dau cu intentii bune nu are rezultate bune. Nimic...
- Pai si de ce o mai faci?
- Pentru ca mi se pare just.
- Ce ti se pare just?
- Sa fac ce e bine!
- Si de unde stii tu ce inseamna bine pentru ceilalti, cand nimic nu e bine pentru tine. Cand ti-a fost ultima data bine?
- Paaai... Nu pot sa imi amintesc cand a fost ultima data, dar tot ce imi amintesc sa fi fost bine, e scos din context. Imi era bine cand ma uitam la stele si eram fericita pentru cateva momente, dupa...Lasa!
- Dupa ce?
- Nimic. A trecut si aia. Lasa-ma! Am altele acum pe cap.
- Mereu ai cate ceva "pe cap"? Nu-mi amintesc cand ai dus o poveste pana la capat. Spune-mi doar cand ti-a fost bine, fara sa scoti din context.
- Nicicand!
- Atunci pentru ce mai lupti dupa 23 de ani?
- Nu stiu, inca, dar simt ca nu trebuie sa ma dau batuta.
- Serios?! Sa ne amintim cand te-a ajutat "nu vreau sa ma dau batuta", vreodata? Parca ti-a adus mai multe "altele pe cap", din cate imi amintesc.
- Ce-i drept, da! Dar spune-mi tu, cum altfel sa stii ca ai incercat destul? Cand e suficient sa te opresti?
- Asta nu am de unde sa o stiu pentru tine.
- Pai si cum indraznesti sa-mi spui ca-i destul, atunci?
- Nu am zis nicicand ca-i destul. Ma intrebam doar pentru ce mai lupti. Atat. Am discutat si cu ceilalti si nu intelegem de ce te incapatanezi sa o faci. Era o curiozitate. Sincer, stii ca nu le pasa nici lor, nici  mie. Doar ca avem nevoie de un subiect de discutie, maine, la cafa si mi-am spus ca ar fi interesant sa te tulbur si sa ma amuz putin pe seama "trairilor" tale.
-  "Trairi" spui tu?!
- Da...Mereu aiurezi despre viata, moarte, bla bla...
- Ai dreptate. Am vazut inexistenta mai mult in bataile inimii, decat in oprirea lor temporara, tocmai din cauza celor ca tine.
- Asa si? Ce ai de gand sa faci?
- Nimic. Nu am cum sa ma opresc din a vedea mizeria in care va scaldati sufletele. Ma doare ca nu o vedeti, dar e bine sa aflu ca cei care dorm, chiar au somn usor.
- Hahaha, iarasi o faci si esti teribil de amuzanta in dramele astea.
- Drame, spui  tu? Acolo unde a fost taria de a te uita la stele, in loc de intunecimile rautatilor care ti-au ranit trupul si spiritul, am vazut ca e act de curaj.
- Si ce vrei?! Vreun premiu doar pentru ca ai rezistat? Cu totii o facem...
- Stiu.. Eu nu imi doream decat sa te trezesti!! Macar tu... Dar am gresit. E prea multa mizerie in jur si nu te-ar face decat sa vrei sa renunti, probabil.
- Nu inteleg despre ce vorbesti.
- E in regula... Somn usor! Poate in alte vise ratacite vei fi pregatit sa intrebi cu sufletul, iar eu voi fi in stare sa-ti raspund de ce mai lupt, daca inca mai sunt acolo. Deocamdata vreau sa dorm... Sa dorm si sa visez ceva mai usor. Cine spunea ca e inima incarcate, trebuie sa o fi avut bolnava ca si mine, altfel nu imi explic de ce e mereu asa. Poate ca boala e de vina. Poate ca o sa mai dau o ultima batalie, iar daca o voi castiga, poate ca o sa am timp sa ma odihnesc pana la urmatoarele. Stiu ca nu se poate fara, doar ca razboiul de 23 de ani s-ar putea prelungi si dorm iepureste de mult timp. Nu mai stiu cand am avut un somn bun ultima data sau daca am avut vreodata...
- Pai, du-te si dormi si gata!
- Am s-o fac mult prea tarziu si iarasi o sa ma trezesc mult prea devreme, doar ca sa va privesc dormind in mizerie. Macar sa nu scap acolo. Daca ati stii ce linistiti si fericiti pareti, in toata mocilra aia. Paradoxal, e o imagine groteasca. As vrea sa sar acolo sa ma bucur cu voi, dar nu pot inchide un ochi nici macar de aici, din ascunzis.
- La noi e bine, nu stiu ce vezi tu asa gresit. In fine, nu sunt curios sa aud asta. Speram ca imi spui ceva concret, dar, ca de obicei, iti place sa fii evaziva.
- Evaziva...Dar e totul atat de clar. Nu e ceata deloc. Vad unde stati si va invidiez, intr-un fel, ca nu vedeti cat gunoi e in ograda... Nu il mirositi, nu il simtiti deloc?
- Esti nebuna! Ma duc sa dorm.
- Unde sa dormi? Nu vezi ca dormi deja?!
...
...
...
       "Atat i-a fost dat sa traiasca!" - Au spus apatic, in surdina, si s-au intors inapoi la somn... Atat doar, ca ei nu visau niciodata cand dormeau...Si totusi, erau fericiti. Oare de ce se bucurau atat de tare, in groapa aia de gunoi amestecat cu oase putrede, carne stricata si namol lipicios? De ce erau atat de fericiti?

mic dor

Mi-e dor de vremurile in care "casa" de pe norisorul pe care aveam puteri magice era locul meu preferat de joaca (despre care inventasem atatea povesti minunate, incat incepusem si eu sa le cred), de scenetele pe care le inventam la spectacole pentru care ma pregateam, numai ca sa abandonez pe ultima clipa si sa rad cu Iustina-Ioana Petolea, dupa ce colectam banii, de verile pierdute la filme, fete sau baieti, cu iubiri platonice, de care fugeam tot timpul, de alergatul prin gradina, dupa licurici, de zgaiatul cu orele la stele, in speranta ca-mi voi gasi candva locul sub ele; de jucariile improvizate din te miri ce materiale gasite pe fieunde; de oalele de lut (namolul de dupa ploaie), pe care nici nu le lasam bine la uscat, ca le si arunca maica-mea la gunoi; de nucul impunator, care ameninta sa-si arunce crengile batrane peste tot, la fiecare furtuna spectaculoasa de vara; de puiul negru de gaina, pe care n-am reusit sa-l salvez de rasista gaina-mama; de toti cainii pe care ii adunam de pe strada si pentru care eram in stare sa dorm in strada; de povestile amuzante ale bunicului; de momentele in care eram viteaza cu toti, doar ca sa-mi apar sora; de prea putinele ore furate de pian, de ciresul urias, din care santajam lumea pentru ciresele din varf, de desenele sailor moon si de faptul ca in fiecare zi vroiam sa fiu alt personaj; de "tarile", "omul negru", ascunselea, "purec", bambilici, scoala, painile...de vremurile in care aveam puterea sa-mi sterg foarte rapid si usor lacrimile, aruncandu-ma in magia scenariilor imaginare, in care totul era posibil si puteam sa storc bucurii din tot ce gaseam in jur... Mi-e dor de un copil viteaz si plin de solutii, pe care mi-as dori sa-l vad mai des in mine...