Ce faci? Dormi?

- Daca trebuie sa lupti pentru o viata, doar ca s-o pastrezi, in nesansa ei, cand mai apuci s-o traiesti, sa te bucuri de ea?! Si daca se rup si slabele iluzii de care te agati, doar ca sa-ti faci curaj sa continui, de ce o mai faci? Pentru cine lupti, suflet? La ce mai speri, inca? Cum si de ce o mai faci?
- Pentru nimic, ca de fiecare data!
- Si atunci, unde mai mergi de aici? Nu vezi ca oriunde te duci sunt drumuri presarate cu strigate mute de durere? Nu vezi ca e plin de suflete impietrite si minti umbrite?
- Pentru ca, din cand in cand, dau peste calatori care par a striga mut aceleasi suferinte si-mi spun sa mai stau. Sa le dau tot ce-a avut sufletul meu nevoie si nu a avut, de parca astfel l-as vindeca pe-al meu. Simt ca poate nimeni nu ar mai face asta.
- Si ce s-a ales de calatori?
- Nu mai sunt...
- De ce?
- Eeeei, ma intreb acelasi lucru, uneori...
- Sa nu-mi spui ca pentru ei mai lupti cu morile de vant? Pentru cine mergi impotriva naturii?
- Pai si daca nu mai lupt pentru nimeni, atunci pentru ce mai sunt aici?
- Exact! Cum ramane cu tine? Pentru ce esti tu aici, daca spui ca n-are rosti sa mai lupti nici pentru tine?
- Nu mai sunt de folos nimanui. Nu-mi gasesc locul niciunde...Nimic din ce dau cu intentii bune nu are rezultate bune. Nimic...
- Pai si de ce o mai faci?
- Pentru ca mi se pare just.
- Ce ti se pare just?
- Sa fac ce e bine!
- Si de unde stii tu ce inseamna bine pentru ceilalti, cand nimic nu e bine pentru tine. Cand ti-a fost ultima data bine?
- Paaai... Nu pot sa imi amintesc cand a fost ultima data, dar tot ce imi amintesc sa fi fost bine, e scos din context. Imi era bine cand ma uitam la stele si eram fericita pentru cateva momente, dupa...Lasa!
- Dupa ce?
- Nimic. A trecut si aia. Lasa-ma! Am altele acum pe cap.
- Mereu ai cate ceva "pe cap"? Nu-mi amintesc cand ai dus o poveste pana la capat. Spune-mi doar cand ti-a fost bine, fara sa scoti din context.
- Nicicand!
- Atunci pentru ce mai lupti dupa 23 de ani?
- Nu stiu, inca, dar simt ca nu trebuie sa ma dau batuta.
- Serios?! Sa ne amintim cand te-a ajutat "nu vreau sa ma dau batuta", vreodata? Parca ti-a adus mai multe "altele pe cap", din cate imi amintesc.
- Ce-i drept, da! Dar spune-mi tu, cum altfel sa stii ca ai incercat destul? Cand e suficient sa te opresti?
- Asta nu am de unde sa o stiu pentru tine.
- Pai si cum indraznesti sa-mi spui ca-i destul, atunci?
- Nu am zis nicicand ca-i destul. Ma intrebam doar pentru ce mai lupti. Atat. Am discutat si cu ceilalti si nu intelegem de ce te incapatanezi sa o faci. Era o curiozitate. Sincer, stii ca nu le pasa nici lor, nici  mie. Doar ca avem nevoie de un subiect de discutie, maine, la cafa si mi-am spus ca ar fi interesant sa te tulbur si sa ma amuz putin pe seama "trairilor" tale.
-  "Trairi" spui tu?!
- Da...Mereu aiurezi despre viata, moarte, bla bla...
- Ai dreptate. Am vazut inexistenta mai mult in bataile inimii, decat in oprirea lor temporara, tocmai din cauza celor ca tine.
- Asa si? Ce ai de gand sa faci?
- Nimic. Nu am cum sa ma opresc din a vedea mizeria in care va scaldati sufletele. Ma doare ca nu o vedeti, dar e bine sa aflu ca cei care dorm, chiar au somn usor.
- Hahaha, iarasi o faci si esti teribil de amuzanta in dramele astea.
- Drame, spui  tu? Acolo unde a fost taria de a te uita la stele, in loc de intunecimile rautatilor care ti-au ranit trupul si spiritul, am vazut ca e act de curaj.
- Si ce vrei?! Vreun premiu doar pentru ca ai rezistat? Cu totii o facem...
- Stiu.. Eu nu imi doream decat sa te trezesti!! Macar tu... Dar am gresit. E prea multa mizerie in jur si nu te-ar face decat sa vrei sa renunti, probabil.
- Nu inteleg despre ce vorbesti.
- E in regula... Somn usor! Poate in alte vise ratacite vei fi pregatit sa intrebi cu sufletul, iar eu voi fi in stare sa-ti raspund de ce mai lupt, daca inca mai sunt acolo. Deocamdata vreau sa dorm... Sa dorm si sa visez ceva mai usor. Cine spunea ca e inima incarcate, trebuie sa o fi avut bolnava ca si mine, altfel nu imi explic de ce e mereu asa. Poate ca boala e de vina. Poate ca o sa mai dau o ultima batalie, iar daca o voi castiga, poate ca o sa am timp sa ma odihnesc pana la urmatoarele. Stiu ca nu se poate fara, doar ca razboiul de 23 de ani s-ar putea prelungi si dorm iepureste de mult timp. Nu mai stiu cand am avut un somn bun ultima data sau daca am avut vreodata...
- Pai, du-te si dormi si gata!
- Am s-o fac mult prea tarziu si iarasi o sa ma trezesc mult prea devreme, doar ca sa va privesc dormind in mizerie. Macar sa nu scap acolo. Daca ati stii ce linistiti si fericiti pareti, in toata mocilra aia. Paradoxal, e o imagine groteasca. As vrea sa sar acolo sa ma bucur cu voi, dar nu pot inchide un ochi nici macar de aici, din ascunzis.
- La noi e bine, nu stiu ce vezi tu asa gresit. In fine, nu sunt curios sa aud asta. Speram ca imi spui ceva concret, dar, ca de obicei, iti place sa fii evaziva.
- Evaziva...Dar e totul atat de clar. Nu e ceata deloc. Vad unde stati si va invidiez, intr-un fel, ca nu vedeti cat gunoi e in ograda... Nu il mirositi, nu il simtiti deloc?
- Esti nebuna! Ma duc sa dorm.
- Unde sa dormi? Nu vezi ca dormi deja?!
...
...
...
       "Atat i-a fost dat sa traiasca!" - Au spus apatic, in surdina, si s-au intors inapoi la somn... Atat doar, ca ei nu visau niciodata cand dormeau...Si totusi, erau fericiti. Oare de ce se bucurau atat de tare, in groapa aia de gunoi amestecat cu oase putrede, carne stricata si namol lipicios? De ce erau atat de fericiti?