Tu la ce visezi?

Pe langa planurile pe care ni le facem si pe care ni le adaptam, in functie de cum bate vantul din directii obtuze, mai si visam, la lucruri simple, ce par atat de indepartate si utopice. Ador sa profit de orice moment, sa mai visez. Mereu ma visez printre nori, in lumi in care doar rasetele imi dau dureri...de abdomen. Acolo esti si tu. Ne iubim, ne jucam, radem, ne imbratisam, ne sorbim bucurosi, din priviri. N-am cautat niciodata pe nimeni si nimic, dar daca ar fi sa te gasesc, stiu cum as vrea sa te vad. Tot ce-i bun in mine, as vrea sa citesc printre randuri, in tine. Si stiu ca am si atatea defecte, incat le-am pierdut numarul. Stiu ca sunt al naibii de sarita, incapatanata si putin aroganta, cand mi-e teama de oameni. SI stiu ca un "nu-mi pasa!", aruncat la nervi, ma indeparteaza si mai tare, uitand ca si restul sunt la fel. Dar cand visez, nu mai am frica de nimeni si nimic. Acolo si atunci, ne iubim, fara scuturi tematoare, fara respingeri, fara complicatii, fara rautati, fara orgolii. De multa vreme nu a mai fost asa, in realitate...si de-asta ador sa visez la tot ce-mi pot imagina ca-i bine. Si cand nu mai pot face fata, ma agat de un fir imaginar de ata, pentru un dram de speranta.

offf

Vrei sa minti, du-te la alta masa! Daca tot esti la masa mea, nu ma minti in fata! Daca tot ma minti in fata, minte despre tine! Dar cand alegi sa ma minti in fata, in ceea ce tine (sau n-a tinut niciodata) de mine, in mediocra si irelevanta noastra intersectare, in care nu esti mai mult decat un simplu figurant de doi lei, nu mai bine iti tragi un glont in cap, de penibilitate, tupeu si prostie?! Just sayin'... Hai, poti face planetei o favoare, ca si-asa e plin de cei ca tine!

NU!

NU! Nu pot sa suport prezenta oamenilor care tin mortis sa iti intre in spatiul vital, incercand sa te otraveasca, prin tot felul de nimicuri inutile, la care nici nu concepi sa "contemplezi" vreodata, pentru ca nu ai cum. Timpul asta, si-asa limitat, de la natura, e oricum presarat cu tot felul de evenimente, responsabilitati, provocari pe care ni le scoate viata in cale, fie ca le vrem sau nu. Totusi, in tot acest tumultum de haos, bucurii, angoase sau furatele momente de pace, cand sa mai ai timp de rautati? Nu avem timp, de multe ori, de binele pe care il merita cei pe care-i iubim si i l-am putea da cu usurinta. Cum au unii timp si enrgie sa iteasca planuri meschine, sa te traga cu orice pret spre namolul lor sufletesc. De unde atata putere?! Eu, personal, cand ma gandesc la cum sa fac fata rautatilor si negativismului unora, obosesc numai gandindu-ma la cum sa ma feresc mai bine de astfel de "sugative" fara scop.
Acasa, din fericire, cand sunt doar eu cu mine, sunt un om linistit, fericit, uneori nostalgic, alteori vesel. Totusi, din pacate, circumstantele ne arunca in cale oameni care, ne-ar lua si aerul, daca ar putea, dupa ce ne trag pe scenele penibile desprinse parca dintr-o  imaginatie stricata, pentru ca nu o pot numi altfel.
Nu! Nu mai veniti spre mine! Fiti voi vedetele scenariilor mai mult decat denaturate!! Multumesc pentru atentie! Dar NU, multumesc! Prefer inexistenta!
Deci, NU! Cauta-ti alt partener de jocuri murdare, ca nu ma pricep, iar un dus nu poate spala mizeria cu care ai de gand sa ma spoiesti! Multumesc, calator-lipitoare, care te hranesti cu drame inutile! Lasa-ma in linistea mea! Sunt insingurata, dar nu ma simt niciodata singura sau incompleta. E totul bine. Multumim pentru expunerea ostentativa de noroi sufletesc, dar NU! NU esti binevenit in spatiul meu vital. Au revoir! ;)

Delete.

Starile de visare si anxietate nu sunt putine
Si sunt ca un ocean tulburat, in adancuri, dar cu valuri line,
Care se revarsa timid peste tarmuri, cautandu-te,
Insa se-ntorc mereu in larg, despartindu-ne.
E un infinit de diferente inte noi,
Iar cand cred ca te am, iarasi vin ploi.
Si parca nu-mi spala nici macar un pacat,
Dintre toate cele pe care inca nu le-am uitat.
Macar de ar ploua marunt a uitare,
Sa simt usor cum nimic nu mai doare...
Sa fiu rece si nemiscata in tot,
Sa prind un mic firicel de noroc,
Sa pot fi libera sa ma intorc...
Sa ma intorc la mine iar si iar,
Intr-un loc in care, macar pentru o zi, sa pot sa dispar.
Sa zbor departe, in rosiaticul vazduh de la apus,
Iar cand ma-ntorc, sa te gasesc macar intredeschis.
Sa-mi lasi o portita de suflet crapata,
Unde sa ma pot adaposti, ca altadata!

Keep it real! :)

     E o candoare si o finete, la oamenii sinceri, pe care nu ai cum sa te superi, indiferent cu ce adevar te "lovesc" peste orgoliu. Azi am fost palmuita cu o realitate, care poate nu mi-ar fi placut, daca m-as fi privit doar pe mine si situatia mea actuala. In imaginea de ansamblu, insa, decizia unui om de a face ceea ce e corect, in ciuda tuturor asteptarilor, mi-a luminat seara.
In adevar sau provocare, adevarata provocare este sa fii sincer cu tine insuti si cu ceilalti. Acest om a reusit. Nu s-a angrenat in jocuri meschine, nu a "jucat" pe nimeni. Asa ca, dragul meu om, te respect pentru faptul ca mi-ai respectat suficient de mult existenta, incat sa fii sincer! Te respect, pentru toate zambetele pe care mi le-ai daruit. Te respect pentru faptul ca incerci sa faci ceea ce este corect. Te respect pentru ca inca nu ai uitat ca in viata trebuie sa lupti, pentru oamenii pe care ii iubesti.
     Pentru mine, faptul ca inca mai gasesc oameni, in toata mocirla asta de masti, este mai important decat orice alta realizare. Parca nu te mai simti atat de singur, chiar daca acesti oameni au drumuri separate. Ma bucur sa ii descopar...ma bucur sa stiu ca respira, ca traiesc, ca incearca sa faca ceea ce e corect, ca sunt sinceri, in ciuda asteptarilor si castigurilor pasagere pe care le-ar putea avea din amagiri. Cu curaj, inainte, dragii mei! Ma bucur ca existati! :)
    In fapt, nu am pierdut nimic, dimpotriva! Am castigat un sentiment de respect si caldura, fata de un OM. Daca citesti vreodata ce am scris aici, afla, te rog, ca nu m-ai suparat cu nimic, niciodata, ci m-ai castigat de partea ta, iremediabil si irevocabil. Sunt mandra de tine, no matter what! Keep it real! You're one of the great ones!!!! :)

Bad timing

Nu cred ca marea majoritate a vietii a unora dintre noi, se mai poate pune pe seama "ghinionului"...Incep sa cred ca nimeni nu mai e vinovat de nimic...nu e o conspiratie universala, nu e ghinion, nu mai sunt nici macar alegeri proaste, nici oameni nepotriviti....e doar.... bad timing, in toate, de parca, in momentul "furtunii", toate scenele par a fi rupte dintr-o crunta comedie neagra. Dar e ok...Hei, as long as we're still breathing, we have to keep on fighting, hoping, for brighter times. Hai, sa ne mai fie si bine (macar un pic asa, ca sa mai avem macar un mic firicel bun de care sa ne agatam, macar pentru o vreme). Sa vina vara peste tot(i), cu caldura, lumina & all that wonderful bullshit! E musai! :) 

Still searching?

There are no gates, doors or search...There is nothingness. There is no getting somewhere. There is only an emptiness from where you can go everywhere freely. It's a freedom that comes with the responsibility of renouncing the huge ego of separateness. The renunciation of separation's conflict. In order to get to others you have to go within. But the biggest mistake we're doing when we try to go deep within, is the search of the self, the wandering to the shallow depths of the ego, whereas “within” is letting go of the ego so that there's room to get everywhere. Only then, the search disappears. When the ego is annihilated, only for a moment, there's the key to understanding effortlessly that there is no need for the struggle. Everything is already there, to be discovered or unraveled. Only the struggle of the self to separate itself, keeps us blocked into that which we think of being our own internal world. But the magic is momentary when we perceive our internal world as magical, only through our eyes, while magic is already everywhere and in everyone. You are everyone and everything. Bun only when YOU becomes NO ONE, YOU can become EVERYONE and EVERYTHING. And only when we realize that we are everything, without doing nothing, but just being and observing, that's when living begins, that's when magic happens outside too. Because inside becomes outside and vice-versa. We are beyond inside – outside separation, beyond good and evil etiquette, beyond materiel, beyond words, beyond suffering or pleasure...we are joy in just being, in just looking at the stars, in just looking into eachother's eyes seeing our souls reflected in that which we think is the other. We are the others...we are the ants, we are the sorrow and we are the joy, the comfort, the pain, the all and the nothingness, the fulfillment in emptiness.

I am joy, I am you! But you are not you and I am not me, until we realize that you are me, I am you and that's what bliss is. It is not to be searched for or attained. It is here, there, nowhere and everywhere. It is in every NOW, that can only feel good or bad only when it is lived or experienced, nor analyzed and compared to that which is no longer present or that which could be, therefor – an illusion.