Tu la ce visezi?

Pe langa planurile pe care ni le facem si pe care ni le adaptam, in functie de cum bate vantul din directii obtuze, mai si visam, la lucruri simple, ce par atat de indepartate si utopice. Ador sa profit de orice moment, sa mai visez. Mereu ma visez printre nori, in lumi in care doar rasetele imi dau dureri...de abdomen. Acolo esti si tu. Ne iubim, ne jucam, radem, ne imbratisam, ne sorbim bucurosi, din priviri. N-am cautat niciodata pe nimeni si nimic, dar daca ar fi sa te gasesc, stiu cum as vrea sa te vad. Tot ce-i bun in mine, as vrea sa citesc printre randuri, in tine. Si stiu ca am si atatea defecte, incat le-am pierdut numarul. Stiu ca sunt al naibii de sarita, incapatanata si putin aroganta, cand mi-e teama de oameni. SI stiu ca un "nu-mi pasa!", aruncat la nervi, ma indeparteaza si mai tare, uitand ca si restul sunt la fel. Dar cand visez, nu mai am frica de nimeni si nimic. Acolo si atunci, ne iubim, fara scuturi tematoare, fara respingeri, fara complicatii, fara rautati, fara orgolii. De multa vreme nu a mai fost asa, in realitate...si de-asta ador sa visez la tot ce-mi pot imagina ca-i bine. Si cand nu mai pot face fata, ma agat de un fir imaginar de ata, pentru un dram de speranta.