Delete.

Starile de visare si anxietate nu sunt putine
Si sunt ca un ocean tulburat, in adancuri, dar cu valuri line,
Care se revarsa timid peste tarmuri, cautandu-te,
Insa se-ntorc mereu in larg, despartindu-ne.
E un infinit de diferente inte noi,
Iar cand cred ca te am, iarasi vin ploi.
Si parca nu-mi spala nici macar un pacat,
Dintre toate cele pe care inca nu le-am uitat.
Macar de ar ploua marunt a uitare,
Sa simt usor cum nimic nu mai doare...
Sa fiu rece si nemiscata in tot,
Sa prind un mic firicel de noroc,
Sa pot fi libera sa ma intorc...
Sa ma intorc la mine iar si iar,
Intr-un loc in care, macar pentru o zi, sa pot sa dispar.
Sa zbor departe, in rosiaticul vazduh de la apus,
Iar cand ma-ntorc, sa te gasesc macar intredeschis.
Sa-mi lasi o portita de suflet crapata,
Unde sa ma pot adaposti, ca altadata!