Cateodata

Orice poveste are doua fatete.
Veridica-i cea cu cele mai putine pete.
Dar cand ne place sa ne-mbatam cu apa rece,
N-avem deloc drept de apel la regrete.
Invaluiti in singuratate, ne imbatam cu iluzii,
Cand stim mult prea bine costurile minciunii ca "nu suntem singuri".
Paradoxal, chiar nu suntem.
Nu suntem altceva, decat unghere de suflet,
Divizat in egocentrice ganduri izolatoare,
Cum ca nimeni si nimic nu e la fel sub soare.
Imbucurator de trist e, totusi,
Cand observam cat de similari suntem in ale noastre "Of-uri"
Nu vrem sa fim singuri, nu vrem sa fim nici sufocati,
Dar ne place sa fim singuri si ne place sa fim, totusi, adorati.
Nevoia de prezervare a lui "Eu" "minus" dorinta de "noi",
E, de fapt, dispretul de "mine", cand, arareori, "eu" sunt... "voi"!