Findings...

I lost myself out in the cold and the darkness only to find myself into pieces. I picked them all up in discontent, repeatedly asking myself on how it all got to this. At the beginning of our journey we all imagine ourselves to become nothing but great in anything we do: on a professional or personal level. Of course we’re misled by the idea that we could do it anyhow… Even though at some point we’re warned that we might fail and that we need to fight in order to achieve it, we still need to face some storms on our own, in order to realize that. No matter how strong you are, you still get beaten, at least once in your life, by the odds. The only differential fact is based on the way we cope. This divides us by categories. Some of us struggle more to deal with a disappointment, some are crying their souls out to anyone ready to listen…some find comfort in all sorts of addictions to feel numb at least for a little while…some pretend to be happy, only to hide their weakness among their acquaintances…some find refuge in reading, painting, singing, writing (or any kind of hobby of whatsoever)…some are isolating themselves from the world….some just ignore anything and move on in a blink of an eye, only to realize later in life what a significant psychological impact has that disappointment had on their subconscious. Now, the funny thing is that some of us experience al these states of spirit approximately simultaneously or at least in short period of time. I’ve been through all of these phases…No one really truly cares to see you better…In fact, even those who appear to listen are secretly and involuntary judging. Friends seem to forget about the man you truly are. Acquaintances try to find their way through your weakened shield. No one and nothing can fix your problems but yourself! There’s only you with your chaotic puzzle that eventually needs to be put together in order to see the big picture…
I’d like to say I’ve overcome each and every difficulty, but the fact is that each day is a struggle…a struggle to find the inner self, a struggle to find the right path, to make the right choices, to be a better human being,…a struggle to find those things in life, or those people who can really make you happy, even for a little while… Oh, happiness, I’m still longing to find you… Oh, lost ME, I’m still trying to figure you out…

din colectia banalitati iritante cu tenta de greturi!

Din cand in cand mai apare cate o persoana in viata fiecaruia cu care nu trebuie dusa conversatia dincolo de limita salutului. I hate people who even though don't know wtf they're talkin' about, consider themselves smart and when you even try to have a well argumented opinion, they start offending. Dear friends, pot accepta pareri diferite, chiar si cand nu aveti habar despre ce vorbiti, dar asta nu inseamna ca trebuie sa fiu de acord cu prostiile voastre aberante si neargumentate! credeam ca omul a depasit stadiul de primata in care poate purta civilizat o discutie in contradictoriu, cu argumente, bineinteles!;)
E adevarat ca majoritatea termenilor/faptelor/dogmelor/trairilor pot crea pareri diferite in baza modului de receptare-perceptie a fiecaruia dintre noi. La randul ei receptarea tine de individ si de contextul sau informatiile deja acumulate in mod constient sau adanc inradacinate in subconstient. In fine, chiar si pentru cele mai simple rationamente, opinii sau preferinte exista un complex proces care le declanseaza. E normal sa existe pareri diferite. E normal sa porti discutii in contradictoriu, sa ai pareri, corecte sau nu... Ideea este ca, atunci cand se dezbate o problema, sa poti aduce argumente demonstrabile pentru sustinerea afirmatiilor. Iar cand nu esti de acord cu o persoana, chiar si dupa ce ai ascultat argumentele, mi se pare normal sa iti prezinti punctul de vedere la fel de civilizat (nu ca in situatii in care eu afirm ca in casa sunt 20 de grade...iti arat si termometrul, dar tu, tii ochii inchisi, nici la termometru nu te uiti si spui doar"nu!...te crezi mai destept" de parca ar fi un concurs stupid)... Brute egoiste putem fi toti...asta e cea mai simpla manifestare comportamentala!
N-am dreptul sa judec pe nimeni sau sa arat cu degetul si sa denigrez. De obicei imi place sa dezbat absolut orice discutie si apreciez cand interlocutorul imi aduce un argument mai bun, sau prezinta alt punct de vedere. Consider ca e un exercitiu bun pentru creieras si pentru suflet:)! Pana la urma e doar un schimb de pareri, informatii, impresii din care poate mai inveti cate ceva care-ti poate fi util candva. Daca ai nevoie de spectatori care sa te aplaude la fiecare prostie scoasa prin intermediul cavitatii bucale, iti poti cumpara un loc in circul politic, unde sigur te vei simti ca acasa! Unde mai incape atat infatuare nu pot sa-mi dau seama... once again: "Cu prostie, nesimtire si rautate inainte!"
Sper sa pot deslusi vreodata misterul din spatele "ochilor inchisi"...

hai sa...NU!!!

fuck your sayings! i'll make my own rules...si stii ceva?!? - nu!!! nu te voi calca in picioare doar pentru ca asa vei deveni un catelus credincios (ai deveni useless)...nu!! nu te voi iubi doar pentru ca tu sa ma iubesti inapoi, ci pentru simpul fapt ca imi gadila inima placut... nu! nu voi darama din ziduri doar pentru promisiunile desarte pe care nimeni nu si le poate respecta...nu!! nu te voi respecta doar pentru ca mi se impune, ci pentru ca ai castigat acest drept...nu! nu te voi desconsidera in prima instanta, ci iti voi asigura prezumtia nevinovatiei si te voi asculta pana in punctul in care imi vei demonstra ca nu mai meriti atentie (cel putin a mea...oricat de insignifianta ar fi)...nu! nu o sa te plac pentru 'éxtraordinarele' trasaturi fizice care devin monstruase dupa primele discutii...nu! nu voi socializa decat daca imi face placere!!!...nu! nu voi minti ca sunt un om mai bun doar ca sa ma placa un om mai slab (un om rational e mereu capabil sa accepte faptul ca toti suntem supusi esecului uneori--nimic mai simplu...da!we all mess things up sometimes, but don't fret!...nimic nu e ireparabil si irevocabil atata vreme cat macar se incearca o rezolvare)...nu! nu vreau perfectiune, ci doar ceea ce e aproximativ integrabil normelor mele...

- Pentru ca mi-e dor de vremea in care ascultam how you remind me....vreme cu mai putine griji si responsabilitati:)

insomnii...

Iarasi insomnii, stres, tulburari cauzate de factori externi (pe care mi-am irosit putinul sentiment de indulgenta si de calmitate care mi-a mai ramas) + examene + licenta s. a. ...Asta e situatia mea si probabil a unora din studenti in aceasta perioada a anului, deci nothing one can't handle. In rest ganduri, ganduri si iar ganduri care iarasi nu-mi permit sa pun capul pe perna, oricat de obosita as fi si oricate zeci de ore nedormite as avea la activ numai pana azi...

Poate e din cauza vremii posomorate, poate e din cauza "prietenilor" cu care am fost indulgenta prea mult timp, aceia care iti dau prima lovitura atunci cand esti jos ca sa nu te mai ridici deloc, poate ca am asteptat prea multe de la voi, poate ca e vina mea crezand ca mai exista vreo urma de umanitate pe lumea asta (cata naivitate!!?), poate ca deja ma scarbiti in fiecare zi cu gesturi ipocrite si egoiste, poate deja m-am plictisit de poante penibile aruncate aiurea intr-o asa-zisa conversatie, poate ati devenit niste vite mecanice, niste zombii ai sistemului virusat din care facem toti parte, poate ca sunt eu o inadaptata, poate am gresit de fiecare data cand am lasat garda jos si am inceput sa cred intr-o urma de "mai bine" in cate cineva...

Si totusi, acest "poate" n-ar trebui sa-si aibe locul in discutie, dar e mai corect sa prezinti posibilitati atunci cand exista necunoscute in ecuatie, decat sa dai cu presupusul aiurea si sa arunci vina in stanga si-n dreapta doar pentru a-ti justifica actiunile de 'fecale', care cred ca ti-au cam ramas in sange de la gradinita, avand in vedere ca nu a avut cine sa te invete sa fii om, iar daca ai fost invatat sa nu fii o javra nerecunoscatoare si egoista, atunci e cu mult mai grav, asta inseamna ca ceva in capsorul tau din "axa" principala e dereglat, pentru ca ai ajuns la o varsta si nu esti in stare sa distingi binele de rau, minciuna de adevar si faci rau, mai mult sau mai putin, intentionat unor persoane care nu merita... si din moment ce vii si-mi mai adaugi o problema pe lista, sa nu te miri de ce simt nevoia sa practic ruleta ruseasca pe tine cu toate gloantele in incarcator;)

Dar nu-i nimic, ca incep curatenia de primavara in suflet si-n gand un pic mai devreme si odata iesit nu te reinstaurezi!

P.S. : banuiesc ca mai pot spera si eu ca inca e valabila zicala : "what goes around, comes around"... macar la atat sa mai sper!....oricum anii pierduti cu persoane care iti lasa un gust amar, nu-i mai recuperezi niciodata, dar nici o grija, am castigat o caramida pe care o adaug la ruinele zidului pe care il daramasem...

p.p.s. : si in seara asta simt ca ma paste insomnia and that means more time to think (among others) about 100000000000000000 ways to make you miserable, daca nu te retragi discret din peisagistica mea! Nu cred ca sunt PREA pretentioasa daca vreau macar un strop de liniste in viata...so FUCK OFF!

p.p.s. piece of advice: niciodata sa nu treci cu vederea nimic unui om limitat, pentru ca prostul simte ca e perfect si-ti face alta figura cu prima ocazie si de fiecare data devine tot mai "bun" in intinderea corzilor tale nervoase. Deci, la primul semn, fugi in directia opusa!!!!:p

winter holidays....

Wow , ca in fiecare an de Craciun, toata lumea devine in mod "miraculos" mai buna, mai iubitoare, mai toleranta, mai altruista, dupa ce in timpul anului au facut exact invers....Let's cut the crap!... Daca in general nu esti un tip/a bun/a, in nici un caz nu pacalesti pe nimeni daca incerci sa-ti speli mocirla de pe maini in circul care are loc in fiecare an pret de cam 2 zile. Frate, de unde atata ipocrizie, de unde atata bunatate asa dintr-o data, de unde atata fericire, noroc si sanatate in sms-urile pe care le primesc in fiecare an? Cateva cuvinte aruncate in mod robotic intr-un dispozitv "rece" , poate chiar o atentie pt cei dragi pe ici p colo si gata, ne-am spalat pacatele pe anul asta... de anul viitor o luam de la capat cu nesimtirea, rautatile si asa mai departe, dar nu-i nimic domne, ca la sfarsitul anului iarasi ne spalam pe maini si devenim toti buni crestini sau daca nu crestini, macar buni, sau daca nu incercam sa devenim, macar ne prefacem, nu??? ...let the SHOW begin!

Intotdeauna mi-au placut sarbatorile de iarna ca si idee si asta nu pentru gesturile mecanice pe care le-as putea face, ci pentru simplul fapt ca imi amintesc de copilaria de care mi-e tot mai dor cu fiecare zi ce trece, de bradutul acela luminat si impodobit care mereu mi-a dat un sentiment de siguranta si de multeeee multe alte detalii in care nu vreau sa intru... Pe masura ce crestem incepem sa vedem si substraturile si minusurile acestor sarbatori. Fiecare persoana are formata, in capsorul ei, o anumita conceptie despre cum ar trebui sa decurga aceste zile. Mda, e un program bine stabilit de membrii familiei, cu care trebuie sa stai pt ca deh', e sarbatoare de familie, desi poate tu nu prea ai parte de liniste sau afinitate pentru anumiti membrii din diverse motive, dar nah, e sarbatoare si te fortezi un pic sa rezisti ca e totusi familia ta, desi tu nu esti fericit si te simti constrans din toate partile. Eh, aici intervine o dilema , cum se face ca familia ta , care te iubeste neconditionat (cel putin teoretic :p ) devine egoista si te tine langa ea tocmai in niste momente in care ar trebui sa fie mai toleranti. Totusi, acest lucru nu este valabil pt cei care se simt bine in sanul familiei. Dar de obicei, cand se strang neamurile, de fiecare data se dezgroapa morti si se disputa tot felul de absurditati. Numai cand ai o familie mai restransa te poti numi norocos stiind ca poate ai parte de niste sarbatori linistite, invaluit de afectiune in sanul familiei, dar stop!...nu traim in basme...
Am un puternic si intemeiat presentiment ca si anul acesta o sa fiu singura, ca o sa ma absoarba prea mult tot felul de lucruri marunte, tot felul de aberatii pe care incerc sa le descifrez sau sa le duc la bun sfarsit. Deja totul se rezuma la date, acumulari de date, deadline-uri, jocuri insipide....intre timp se mai asterne un deget de praf pe sufletul meu... E ciudat cum ne robotizam odata cu trecerea timpului, uneori am impresia ca eram mult mai logica la gradinita, am impresia ca stiam mai multe lucruri despre mine in liceu. Uite ca anul acesta n-am chef sa fiu altruista si simt nevoia sa ma redescopar, mi-e dor de mine, de gandurile mele, de puterea pe care o aveam inainte in a lua anumite decizii fara a privii inapoi, mi-e dor de mine cea dinaite de a lasa garda jos....Zambesc si plang in acelasi timp, m-am nascut ca sa mor si sa renasc la nesfarsit pana cand timpul isi va lasa amprenta si asupra trupului, nu numai asupra sulfetului... Si ca sa nu ne indepartam prea mult de la spiritul festiv si sa nu devin prea deprimanta cu privire la intrarea in noul an, sa spunem ca odata cu inchiderea unei usite (nu se deschide alta) se deschid noi orizonturi pentru fiecare dintre noi...

Sper ca prietenii mei se simt mai bine, sau macar sunt productivi:)). Eu presimt ca ma voi plictisi ingrozitor: masina e pe butuci, de licenta nu ma apuc pana nu fac ordine in haosul din capul meu, in casa mor de frig, netul merge greu, linistita nu prea stau ca mereu e agitatie pe aici (dar o agitatie plictisitoare de genu' :" mult zgomot pentru nimic" la propriu)...

si asa de incheiere: Merry Christmas!...in fact FUCK THAT!!! just have a great life!;), la naiba cu toate protocoalele astea menite sa ne inlantuiasca... fericirea e conditionata de libertatea fiecaruia de a si-o crea sau alege...so : FUCK CHRITMAS! FUCK EASTER! FUCK NEW YEARS EVE! FUCK THIS STUPID JUNGLE OF CHAOS WITH FALSE IMPRESSIONS OF ORDER AND STUPID RULES!

death

Throughout the centuries death has been a highly debated issue and yet, paradoxically, is one of the most intriguing mysteries of life, which challenges human imagination each time it is brought into discussion.

To begin with, along the history, and also nowadays, one has to reckon with particular ideas unleashed by certain religious cults or cultures. These groups promote the idea of a life lived in abstinence of all types led to extremes with the hope that the soul would find its eternal peace and happiness after death.

Although, this fact raises another suspicious questions: aren’t they using death just as another way of manipulating the witless mass, since they have no proof that could make people gasp with astonishment in seeing one of their kind returning to relate the “tale”. That would be a believable argument which can only be fiction, at least until now, as long as the laws of the natural contradict the probability.

However, on the other hand, the occurrence of events in one’s life determines some to be indifferent towards this inevitable and obvious part that resolutes our lives, not fretting over the danger that might be on their footsteps when they’re less attentive. From the very beginning of one’s acquaintance with the world death stands aside and awaits every second, minute, day, year, moment to catch you by surprise and from there on, it is all only supposition.

Also it is odd how differently each of us sees death. For instance, in some cultures the mourning is held by wearying white instead of black, some party and some cry, and maybe after all is only a matter of education the way one looks at death from outside the box. But do they feel the same way when their time comes, or they fret and wonder over the ominous action that is about to happen.

Moreover, in some religions death is related to a linking task between the past life and the life one is about to experience, therefore it isn’t regarded as dramatic and decisive here as in other cultures.

Death isn’t always regarded as something ominous, in fact, for some, the picture of an imminent death has meant the beginning of their real life. It is awkward and also refreshing for someone who found his life uninteresting and himself lonely, notunderstood, abandoned, practically on the edge of braking down, who tries to commit suicide and fails. For them the moment when they are about to die they realize that even the misfortunes were happy moments in comparison to inexistence. The fear that we might find nothing after we die, not even spiritually speaking, the curiosity of what may happen next and the perfect illusion that we all have a purpose in life(no matter how small) keeps us alive.

One tries to convince himself all his life that he is special throughout a life-time work, a contribution to the world so that in the end he could realize that he is no more than another passenger, who will be lost in time space and materiel. Eventually we are all just like the stars that die in the universe and another ones are born…it is just the circle of life that never ends.

If the human race comes to an end, there will be another race to replace it, there’s no such thing as DEATH, it is only a regeneration of the system we live in, only the egocentricity could make us believe that death really exists…In the end are we even that much important?

Taking all into account, it is all a game of hide and seek and it is only a matter of time (more or less) until we will disappear forever…or maybe NOT! We shall live, die and see by ourselves if any of these matters, because the only main cause of death is LIFE itself.