De ce ne place sa citim sau sa ascultam "povestile" altora?! De ce ne cufundam adesea in lumile care ne asteapta tacute si nerabdatoare printre randurile filelor de carte? Dorim sa evadam satui sau plictisiti de viata? Suntem doar curiosi de continut? Cautam ceva sau pe cineva acolo? - DA! Ne cautam pe noi insine. Tanjim dupa similitudini. Cautam experiente similare, doar pentru a vedea pe ce drumuri au apucat-o altii, sau cum a rezolutionat povestea daca/cand au simtit/actionat aproape la fel ca si noi.
De cele mai multe ori e in zadar. Asta e pe cat de banal, pe atat de interesant. Banal - pentru ca experientele sunt aceleasi, indiferent de gradul de "evolutie" al speciei umane. Bineinteles, cand spun aceleasi, ma refer la simtaminte si la ideile de baza in jurul carora ar trebui sa functioneze o societate din toate timpurile (si totusi mereu a functionat pe dos, in ciuda mintilor evoluate, care au incercat si au luptat sa dea un minim simt al ordinii si echitatii, fara a ingradi libertati fundamentale ale omului), sau cele care fac un suflet sa vibreze...
Dar, pana la urma, cine asculta?! Cei care asculta, teoretizeaza si ei la randul lor. Cei care au puterea de a actiona, respira muuuult prea confortabil in propria ignoranta. O sa spuneti ca daca vrei, poti actiona. O sa-mi dati teorii culese sau cultivate, la care partea stanga a creierului meu le ovationeaza si-o va face mereu. Ei bne, daca spuneti asta, sunteti si voi tot niste teoreticieni. Nu e ironic?!
Daca vorbiti din prorprie, experienta, impartasiti-o si altora. Daca ati invins sistemul prin lupte drepte si cu sufletul curat, spuneti-ne ca se poate! Avem nevoie de povestile voastre. Ne-am cam saturat de drame inutile. Toti vrem sa ne fie bine. Binele nu trebuie tinut in secret. NU in momente in care RAUL face parada imbracat in BINE!!!
Eh...dar cine sunt eu sa spun ce-i rau sau bine?! O sa aflu de la tine, iar tu o sa-l primesti de la mine! O sa dam mai departe si noi ...tot ce-avem. Dintre toate povestile, nu o am decat pe a mea...cateodata o blestem, alteori imi e draga. O sa vi-o spun candva. Din tot ce-i rau, a rezultat si "bine". Acel bine pot si o sa il impart cu voi.
Dat voi?! Ce-i bun in povestea voastra buna-rea?! Ce ati invatat din ea? Cat/ce credeti ca mai aveti de invatat? Ce vreti sa transmiteti mai departe?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu