In nori ma pierd cu gandul,
In crengi parasite de frunze…
Simt ca-mi va veni si mie randul
Dupa noaptea ce posibilitati ascunde.
Au fost insomnii pervertite de iluzie,
In care visam ca ma voi transforma in fluture
Si ca pe aripi colorate o sa-mi pot lua zborul,
Daca imi spui ca-mi duci, macar putin, dorul.
Si simt in sinapse cum totul prinde contur,
Cum traim in legatura fara de cusur.
Separat si totusi impreuna mereu.
Doar pentru ca imi amintesti de sufletul meu.
Te simt cand ma trezesc.
Te simt cand incerc sa adorm pana cand obosesc.
Esti present in orice actiune si intamplare de peste zi,
Aproape la fel de real ca atunci cand visez ca o sa vii.
Te simt cate un pic in fiecare om pe care il intalnesc
La fel cum te simt chiar si atunci cand vorbesc.
“Ei” se intreaba cum de nu doare.
Ca poate e doar o intamplare
Ca pana la urma orice moare.
Imi spun s-o las balta, sa abandonez
“Ce stiu ei?!” (– in minte rulez).
Tocmai pentru ca totul se sfarseste,
Aleg sa traiesc in poveste
E povestea mea...
A mea si a ta! E a noastra!
Nimeni nu stie cat va dura.
Eu aleg doar sa ma bucur de ea.
Si imi este intr-atat de draga,
Ca o adiere calda intr-o seara de vara.
Esti “binele” pe care nici macar nu l-am asteptat vreodata.
Cum sa-ti intorc spatele, daca imi faci viata mai frumoasa?!?
Ma determini sa vreau sa te fac mereu fericit,
Din momentul in care spre mine tu ai pasit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu