Mastile...

Zilnic vad atatia oameni pe strada indreptandu-se grabiti catre o destinatie prestabilita (sau nu) numai de ei stiuta, ca niste pioni ce au prins viata pe o imensa tabla de sah, dar care acum se misca haotic fara nici o regula, se misca agale prin jungla coplesitoare in care si respiratia imi devine tot mai sacadata cu fiecare pas pe care il fac.

M-am saturat de mastile pe care vi le afisati in fiecare zi din disperarea de a fi acceptati chiar si de oameni pe care nu-i agreati , m-am saturat de oameni care ma critica pentru ca am curajul sa spun transant ceea ce altii nu pot, m-am saturat de folosirea termenului ' prieten ' in vocabularul fiecarui(ei) tradator(tradatoare), m-a saturat de favorizarea prostiei in detrimemntul oamenilor care chiar au ceva de spus, de asa-zisul sistem politic si social (nu numai al tarii noastre), de mentalitatea majoritatii care nu poate si nici nu vrea sa vada dincolo de aparente, de oameni fara ambitie, de aerul ipocritilor pe care ii vad zilnic si cu care inevitabil intru in contact pentru a-mi manca din timp cu lucruri complet banale, superficiale si nefolositoare (da, acei oameni care iti turuie o ora de unde si-au luat o bluza, cum arata, cat a costat si alte tampenii, aceia care din lipsa de ocupatie si viata personala se ocupa de analizarea vietilor altora …oameni buni : chiar NU-MI PASA !!! ), m-am saturat de oamenii care nu pot si nici macar nu incearca sa asculte, de faptul ca desi traim intr-o era in care avem toate mijloacele de comunicare la dispozitie NU MAI STIM SA COMUNICAM, cumva ne-am pierdut undeva intre acest schimb rece de informatie bruta, m-am saturat de cearceafurile si perna care imi sunt martorii framantarilor de ore intregi inainte de un somn tulbure…

M-am saturat de voi toti, de superficialitatea voastra, de problemele voastre ' existentiale ', de problemele mele, de familia mea, de neintelegeri, de soarele care imi incalzeste zilnic amagitor exteriorul…

Mi-e dor sa nu stiu pe nimeni si nimic....Mi-e dor de natura in esenta ei cea mai pura, mi-e dor sa fiu un om linistit.


Pana la urma, desi suntem o individualitate si trebuie sa ne comportam ca atare, totul se rezuma la cat de mult si cu cine isi permite fiecare sa arunce mastile la gunoi, cat si pe cine suntem dispusi sa ascultam, cum si de la cine sa invatam un lucru, fie el cat de mic. Eu personal, nu cred in unicitate autentica, desi intotdeauna m-a dezgustat orice forma de imitare si n-am imitat niciodata pe nimeni (decat involuntar, poate), insa sunt sigura ca poti gasi cate putin din tine in fiecare dintre acesti oameni cu care intri in contact, pe care ii studiezi, apreciezi, iubesti, urasti sau judeci, astfel invatand mai multe despre propria persoana.

Si revenind la inceputul acestei postari, doar pentru ca stiu ca exista atatia ‘out there’ care simt la fel si care s-au saturat de acest val de ignoranti care ne ia cu asalt, in naivitatea mea, sper ca macar sa se mai echilibreze balanta si sa deschida mai multi oameni ochii nu numai cu privire la efectul negativ/pozitiv pe care il au asupra celor din jur, ci si cu privire la propria persoana, pentru ca pana la urma suntem stapani partiali pe propriul destin si nu totul se rezuma la ‘voia sortii’, ci de la un moment dat mai suntem si vinovati de unele lucruri care ni se intampla sau de reactii pe care le declansam asupra celorlalti ...

Hai sa mai aruncam din masti, hai sa invatam sa ascultam, hai sa comunicam cu adevarat, hai sa visam la o lume si la o viata mai buna si sa facem ceva in privinta asta, hai sa imbratisam si cealalta latura a naturii umane (capacitatea de a emite judecati de valoare si de a constientiza anumite lucruri, nu numai latura conflictuala, datorata superficialitatii si iluziei de superioritate a fiecaruia dintre voi/noi), hai sa fim OAMENI!